Născut în comuna argeşeană Mozăceni la 9 decembrie 1935, conferenţiar universitar doctor Theodor Marinescu este cel mai mare dintre cei doi fii ai lui Gheorghe E. Marinescu şi ai soţiei acestuia, Rada. Provine dintr-un neam care, atât din partea mamei, cât şi din cea a tatălui, numără un şir lung de învăţători, preoţi, ingineri, profesori sau avocaţi. Conf. univ. dr. Theodor Marinescu se consideră un lucrător pe tărâmul istoriei de aproape 50 de ani. În calitate de dascăl a circa 45 de promoţii în mediul universitar, a avut aproximativ 40.000 de studenţi sub comanda sa, la disciplinele aparţinând segmentului de ştiinţe socio-umane.

La absolvirea primei facultăţi devine „Diplomat universitar”

Theodor îşi face studiile primare în comuna natală, iar pe cele liceale în cadrul Liceului de Băieţi din Piteşti. În anul 1955, protagonistul nostru se înscrie la cursurile de zi ale Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, cursuri pe care le absolvă în anul 1960, când devine „Diplomat universitar” în specialitatea „Istoria generală modernă şi contemporană”. Timp de un an de zile lucrează ca preparator, preparator principal şi şef de cabinet la Catedra de Socialism Ştiinţific şi Istorie, Departamentul de Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. Din 1961, timp de zece ani, funcţionează ca asistent universitar în cadrul aceleiaşi catedre, pentru ca din anul 1971 să fie numit lector universitar tot la Catedra de Socialism Ştiinţific şi Istorie, Departamentul de Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti.

Este doctor în filozofie

De asemenea, în această perioadă, Theodor Marinescu devine şi licenţiat în filozofie la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filozofie, secţia Filozofie generală, cursuri de zi în perioada 1965-1970. În paralel îşi pregăteşte teza de doctorat în filozofie „Tehnocraţie-democraţiei în capitalismul contemporan”, doctoratul susţinându-l cu brio în anul 1978. Argeşeanul se căsătoreşte cu Eugenia Denisa Petrescu, de profesie inginer chimist, absolventă a Facultăţii de Chimie Industrială a Institutului Politehnic Bucureşti, promoţia 1969, în prezent fiind pensionară. Din anul 1981, doctorul în filozofie Theodor Marinescu este conferenţiar universitar, în cadrul aceleiaşi catedre la care a funcţionat şi mai înainte a fostului Institut Politehnic din Bucureşti, denumită, după 1990, Catedra de Politologie şi Istorie, Departamentul de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii „Politehnica”, de unde se pensionează în anul 2003. Fire atractivă, Theodor Marinescu nu poate sta de-o parte atunci când este vorba de activitate cultural-istorică, ba dimpotrivă, se implică cu pasiune şi discernământ în diversele activităţi în materie. Menţionăm că este autorul a peste 65 de lucrări publicate, dintre care amintim „Tehnocraţie-democraţie în  capitalismul contemporan”, „Confruntări în problemele gândirii politice contemporane”, „Ştiinţa şi Tehnica în procesualitatea politică, „Despre corelaţia dintre ştiinţă şi puterea politică”, „Historia – magistra vitae”, „80 de ani de la unirea Basarabiei cu Patria-mamă”, „1 decembrie 1918 – eveniment istoric de importanţă majoră în viaţa poporului nostru”, „Zamolxis – mesajul nemuririi şi rolul sacrificiului”, „Prima apariţie a românilor în istorie” şi multe altele.

38 de ani a fost preşedinte de comisie la sesiunile de bacalaureat

În paralel, conf. dr. Theodor Marinescu participă cu interesante comunicări ştiinţifice la sesiuni anuale ale diverselor muzee din ţară. Astfel că an de an este o prezenţă activă la sesiunile de comunicări ştiinţifice ale muzeelor din judeţul Argeş, dar şi la cele ale altor instituţii similare din ţară. Numai în Argeş a susţinut peste 70 din cele 120 de comunicări, fie la Muzeul Judeţean Argeş, fie la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii de la Goleşti, ori muzeele municipale din Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel. Totodată, dumnealui susţine 20 de conferinţe publice pe teme de Istorie şi Doctrine Politice în judeţele Argeş, Constanţa, Buzău, Tulcea, Dolj, Gorj, Suceava, Caraş-Severin, Bihor, Harghita, Bistriţa-Năsăud, Iaşi şi bineînţeles Bucureşti. Timp de mai bine de 38 de ani, din 1973 şi până în prezent, an de an, a fost preşedinte de comisie la sesiunile de bacalaureat ale elevilor. Paralel cu munca sa de catedră din cadrul Universităţii „Politehnica” din Bucureşti, dr. Theodor Marinescu a funcţionat, în perioada 1994-1996, la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti, ca titular al cursului general de „Istorie modernă universală”, precum şi conducătorul unor seminarii speciale cum ar fi „Doctrine politice în România în perioada interbelică” şi „Doctrine politice în Europa în perioada modernă şi contemporană” la Facultatea de Istorie a Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti.

„Aproximativ 40.000 de studenţi au fost sub comanda mea”

Pentru întreaga sa activitate profesională şi culturală, conf. dr. Theodor Marinescu a primit recunoştinţa binemeritată a semenilor săi. Astfel că prin Ordinul nr. 7.666/21.06.1988, Ministerul Educaţiei şi Învăţământului îi acordă titlul de Conferenţiar universitar evidenţiat, iar la 10 mai 2008, Primăria comunei sale natale, Mozăceni, îi acordă titlul de „cetăţean de onoare” şi medalia aniversară, în acelaşi an Consiliul Judeţean Argeş îi acordă şi titlul de „Fiu al Argeşului”. „În calitate de dascăl a circa 45 de promoţii în mediul universitar (aproximativ 40.000 de studenţi au fost sub comanda mea) la disciplinele aparţinând segmentului de ştiinţe socio-umane, fără falsă modestie (mă ghidez după dictonul celebru lansat de Victor Eftimiu – „Sunt modest, dar să se ştie”) am fost un atent observator al vieţii culturale şi politice, un om al „cetăţii” cum se exprimau grecii antici, întemeietorii formei de guvernământ democratice. Ca lucrător pe tărâmul istoriei de aproape 50 de ani, am rămas adânc ancorat pe poziţii de stânga, europene şi româneşti. Mi-e greu să-mi imaginez ce îmi va aduce ziua de mâine, dar pot spune că tare aş vrea ca lucrurile să se petreacă şi altfel, cât mai ferite de rătăcirile trecutului, cât mai aproape de nădejdile tuturor – deja amânate de prea multe generaţii – către o viaţă tihnită şi mai generoasă în mulţumiri cu omul prea repede trecător pe pământ. În fond, cum ar zice filosoful, marea înţelepciune e să iei lumea aşa cum e. Iar timpul, în scurgerea lui neîncetată, îţi ia tinereţea şi avânturile ei, dar îţi dă, în schimb, seninătatea de a te bucura de lucrurile simple, de fiecare clipă de frumuseţe pe care o smulgi din tumultul existenţei”, ne-a spus conf. univ. dr. în filozofie Theodor Marinescu.
(Marius IONEL)