Cine scapă de la Potop?

# Duminică, 30 ianuarie. Nu mă mai satură Dumnezeu de filme catastrofice! Revăd, la HBO, „2012”, cea mai nouă sperietoare a lui Roland Emmerich (după „The Day After Tomorrow” şi „Independence Day”). Acu’, omul nu se mai joacă! Distrugerea capătă dimensiuni planetare – scoarţa se mişcă, polii se inversează, California se prăbuşeşte în ocean, Yellowstone se transformă într-un super-vulcan, tsunami gigantici acoperă Himalaya… Omenirea e răvăşită ca un muşuroi de furnici. Evident, unii scapă, la bordul unor super-arce, construite de chinezi, iar viaţa continuă, pe platourile noii Africi, ajunsă buricul Pămîntului. Aşaaaaa… De ce mă uit la chestiile astea? Evident, pentru plăcerea de a mă îngrozi! Dar şi pentru cîte o mică întrebare, strecurată, cu chiu cu vai, printre explozii şi cutremure. Astăzi, întrebarea sună cam aşa: dacă Dumnezeu ne-ar spune că a condamnat la moarte omenirea, cu excepţia a o mie de indivizi, şi ne lasă pe noi să hotărîm care sînt ăştia, noi ce vom face? Păi, dacă se poate, vom scoate la licitaţie indulgenţele! În film, arcele erau construite din bani privaţi, astfel încît biletul de salvare costa cam un miliard de dolari. Apoi vom păstra secretul faţă de prostime, ca să nu se creeze panică, desigur. Pentru asta, primeau bilet şi anumiţi politicieni, ăia grei, de preferinţă, ruşi, chinezi, japonezi, regina Marii Britanii, cancelarul german, premierul italian, preşedintele Americii (ba nu, ăsta alesese să moară alături de poporul său, he, he, he!). M-am uitat cu atenţie, dar nu l-am văzut pe Băsescu – păcat, trecutul său maritim l-ar fi calificat. În fine, vom accepta şi un număr redus de tehnicieni, ca să piloteze arcele şi să aibă grijă de animale. Asta m-a nedumerit. În cărţile clasice de science fiction, selecţia eşantionului se făcea cu intenţia de a asigura cele mai multe şanse renaşterii umanităţii. Adică se alegeau oameni sub 40 de ani, capabili să procreeze sănătos. Oameni cu studii superioare de tehnologie şi ştiinţe. Oameni cu manualităţi deosebite. Oameni selectaţi psihologic, astfel încît să poată lucra în echipă. Medici. Agronomi. Zootehnişti. Ingineri. Chimişti. Ce naivitate! De fapt, de la potop vor scăpa nişte mafioţi graşi şi bătrîni, sprijiniţi de blondele lor piţipoance…

# Luni, 31 ianuarie. Prietenul Dan Motreanu îmi aduce două albume de colecţie, scoase de Codrin Ştefănescu, mare cartofil, mare bibliofil. Primul se cheamă „Ţăranul român în vechi cărţi poştale ilustrate”, cel de-al doilea – „Familia Regală”. Talpa ţării şi aristocraţia acestui neam. Două lumi pierdute, după invazia comunistă. Nu mai zic cum au murit elitele neamului, exterminate la Canal, la Piteşti, la Sighet. Mă uimeşte cît de tare s-a transformat, fizionomic, neamul ăsta! Mă uit la ilustratele cu ţărănci din Muscel. Ce frunţi late, ce ochi frumoşi! Mă uit la Căluşarii din Sălişte – trăsături puternice, mustăţi răsucite cu dîrzenie. Mă uit la bătrînii din Bucovina – plete albe, căzute pe umeri. Nicăieri nu văd ochi bulbucaţi, ten măsliniu spre galben, gingii vinete. Nicăieri – spinări încovoiate. Iar despre portul popular, ce să mai zic? Femeile au ii, fote, salbe, marame. Bărbaţii poartă cojoc, căciulă, brîu, trag din lulea.Demnitate pierdută. Bogăţie pierdută.

# Marţi, 1 februarie. Televiziunea română difuzează un documentar despre MISA, insistînd pe practicile nu tocmai ortodoxe ale gurului Bivolaru – urinoterapie, iubire tantrică, filme erotice. Sînt puse în paralel declaraţiile purtătoarei de cuvînt a MISA, o roşcată serafică, văzînd la fiecare pas comploturi masonice, şi afirmaţiile tranşante, agresive, ale ziaristului Emil Berdeli, vînătorul de yoghini. Din asta, e limpede cine cîştigă. Mai ales cînd fata începe să explice ritualul prevenirii cutremurelor, practicat de adepţii MISA pentru salvarea României. Nimeni nu mai stă să analizeze de ce sute de oameni inteligenţi au aderat la MISA, respingînd stilul de viaţă modern. Nimeni nu se gîndeşte că astfel de grupări mizează pe emoţii într-o lume rece, stimulează nevoia de transcendenţă într-o lume desacralizată, oferă o familie lărgită într-o lume individualistă. Ah, că guru Bivolaru acţiona ca un mag sexual, punînd la lucru energii subtile, asta e o altă poveste!

# Miercuri, 2 februarie. Cazul Nicolescu ţine, în continuare, capul de afiş al presei argeşene. Citesc tot ce se scrie şi văd polarizarea opiniilor. Cei mai mulţi jurnalişti acuză procedura de reţinere şi de arestare preventivă. Alţii se bucură, printre rînduri, fără să aibă tăria s-o afirme cu claritate. Cele mai bune analize mi se par, de departe, acelea semnate de Gabi Grigore şi de Cami Bădulescu. Sînt nuanţate, se sprijină pe trecut şi anticipează viitorul, descîlcesc iţele intereselor politice subterane, jocul de influenţă, prezintă actorii, scenariştii şi regizorii. Excelente! Între timp, nu-mi pot şterge de pe retină rînjetele tîmpe ale unor milogi, adunaţi cine ştie cum în curtea PD-L Argeş, care cîntă „Omul bun şi pomul copt”, în timp ce la sediul PSD se desfăşoară un miting de susţinere a lui Nicolescu. Pe seară, justiţia decide – preşedintele va fi judecat în stare de libertate.

# Joi, 4 februarie.  Emisiune pe teme culturale la „Absolut TV”, cea mai nouă televiziune din Mioveni. Dotări performante, studiouri decente, lumină rece, aer condiţionat – se simte prosperitatea şi civilizaţia, aduse de prezenţa francezilor. Se simte şi în centru, unde Catedrala este luminată feeric, iar pomii şi-au păstrat podoabele de sărbătoare. Bravo primarului Ion Georgescu şi consiliului local!
(Cristian Cocea)