La data de 16 August 1877, la Gorni-Studen, în Bulgaria, are loc întâlnirea dintre Prinţul Carol al României şi Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei, în urma căreia comanda trupelor aliate româno-ruse trece la Prinţul Carol al României. Cu această ocazie, izvoare istorice consemnează că Marele Duce Nicolai i-a cerut lui Carol I să renunțe la funcția de comandant al armatei române, întrucât „nu pot să te pun în subordinea unui general rus”. Iar prințul Carol I, având ca argumente funcția de conducător al statului român, originea aristocratică dată de apartenența la Casa de Hohenzollern-Sigmaringen și nu în ultimul rând competența pe tărâm militar, i-a răspuns Marelui Duce: „Într-adevăr, nu pot fi pus în subordinea unui general rus, dar 10 generali ruși pot fi puși în subordinea mea”. Ceea ce s-a întâmplat în fapt!

Marele duce Nicolai Nicolaievici al Rusiei (1831-1891)

 Asediul Plevnei a fost una dintre principalele bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878 şi meritul acestei victorii aparţine acţiunilor Armatei Române în frunte cu Regele Carol.

Osman Paşa, comandantul forţelor otomane asediate la Plevna, a organizat defensiva şi a respins douăasalturi ruseşti, cauzând multe pierderi trupelor ruse.

       În acest moment, ambele părţi erau aproximativ egale în termeni de număr de soldaţi (aproximativ 40.000 fiecare parte), dar armata rusă era demoralizată puternic de cele două eşecuri suferite anterior.

Rusia nu mai avea alte trupe la dispoziţie pe care să le trimită într-un nou asalt al Plevnei, aşa că au solicitat României să trimită întăriri. Comandantul trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu insistenţă (prin telegrama din 19 iulie 1877) ajutorul lui Carol al României.

     În scurt timp, armata română mobilizată a trecut Dunarea, pe la Zimnicea, și s-a alăturat asediului.

La 16 august, la Gorni-Studen, grupul vestic de armate care asedia Plevna a trecut sub comanda principelui Carol I al Romaniei, secundat de generalul rus Pavel Dmitrievici Zotov şi de generalul român Alexandru Cernat.

     Carol a decis să nu mai întreprindă niciun asalt, ci să asedieze oraşul, tăind căile de aprovizionare cu alimente şi muniţii. Armata româno-rusă a reuşit la începutul asediului să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, păstrând pe termen lung doar reduta Griviţa.

Asediul, început în iulie 1877, s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiaşi an când Osman Paşa a încercat fără succes să forţeze ruperea asediului în direcţia Opanez şi a fost rănit. 

Amplasarea trupelor la Plevna (11-12.09.1877) 

Pe 9 decembrie 1877, în timpul unei încercări otomane de a ieşi din încercuire, turcii au traversat noaptea răul Vit ieşind imediat la tranşeele româno-ruse şi atacând pe un front de 3,2 km.

S-au dus lupte la baionetă, dar turcii au fost în cele din urmă împinşi înapoi în cetate, pierzând

5000 de oameni şi cauzând 2000 de victime forţelor româno-ruse.

Gazi Osman Pașa, comandantul trupelor otomane de la Plevna

A doua zi, Osman Pașa s-a predat, lăsându-i garnizoana şi sabia colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez, acceptînd condiţiile de capitulare.

El a fost tratat onorabil, dar mulţi dintre soldaţii săi au murit ca prizonieri marşăluind prin zăpadă.

Cei mai grav răniţi au rămas în urmă, în spitale de campanie, dar mulţi au fost ucişi de bulgari.

      În urma bătăliei de la Plevna, armatele ruse au putut avansa şi au atacat în forţă pasul Şipka, reuşind să învingă defensiva otomană şi să îşi deschidă drumul spre Constantinopol.