De Rusalii, în pandemie, renumitul călușar a sfidat teama și a dansat prin curțile oamenilor cu ceata lui de voinici
Peste șase săptămâni, călușarii vor juca din nou și se va afla pe cine a lăsat vătaf, în locul lui, cu limbă de moarte, Petre Măsală
Cel mai îndrăgit, mai respectat, mai onorat călușar, recunoscut de UNESCO prin titlul onorific de Tezaur Uman Viu, Petre Măsală, s-a dus la Domnul, plâns de o întreagă comunitate și condus duminică, 18 februarie, acompaniat cu un ultim și amar „Hălăi-șa!” la cimitirul satului Vlășcuța din comunei Stolnici. A fost vătaf 60 de ani și, deși are patru copii, trei fete și un băiat, precum și nepoți, din păcate niciunul nu i-a moștenit patima jocului ancestral. Se povestește că, mai tânăr fiind, când venea de la muncile câmpului, mergea în pas de dans și a jucat până anul trecut, de Rusalii, deși era deja slăbit. Acum, o răceală rebelă s-a agravat și l-a lăsat pradă morții.
S-au prins în cerc și au încins un joc trist, de adio, în ogradă
Călușarii lui dragi, cei din Stolnici, pe care i-a învățat dansul străvechi, dar și cei din Hârsești, cu care juca adeseori, i-au fost alături pentru ultima dată. L-au privegheat, l-au scos pe umerii lor din casă, i-au aprins lumânări… S-au prins în cerc și au încins chiar un joc trist, de adio, în ogradă, chiar în jurul sicriului, în acordul viorii. Apoi, la sfârșit, după ce ultimul bulgăre rece de pământ a căzut peste mormânt, și-au încrucișat ciomegele desupra crucii reci din cimitirul Vlășcuța, „ca un soi de legământ prin care s-au jurat că nu-i vor uita niciodată jocul, nici strigătura și nici comanda celui care a fost dintotdeauna căpitan de ceată călușerească pe Valea Cotmenei…”, după cum frumos a spus Loredana Costache, directoarea Căminului Cultural din Hârsești, fiica bunului său prieten.
Citește și Pitești. 38 de meșteri populari și rapsozi au fost premiați la Gala Tezaure Umane Vii
A luat cu el, în coșciug, pălăria frumoasă, gătită cu mărgele și cu bete prelungi, colorate…
„L-am jelit și l-am petrecut apoi, în alai, până la marginea lumii noastre, lăsându-l pe el să-și ia calea spre cea fără de dor. Și, în timp ce trupul bătrân îi cobora în pământ, sub crucea creștină, spre veșnică odihnă, sufletul de vătaf i se va fi ridicat, poate, peste călușarii ce își înălțaseră ciomegele, la căpătâiul vătafului lor, într-o ultimă strigare. Petre Măsală nu a avut bogății, nici bănet, nici averi să lase urmașilor din neam. Că nu pentru asta a trăit și a jucat călușul toată viața lui.
Dar ce tezaur cultural lasă el moștenire celor tineri, care sunt datori să nu o piardă în veci și s-o dea, la rândul lor, mai departe….! Azi, plecând de tot, nea Petrică, nu ai luat cu dumneata decât pălăria aia frumoasă, gătită cu mărgele și cu bete prelungi, colorate…! Da’ să știi, nene, că și alții, mai bogați, tot cam așa se duc, doar cu veșmintele de pe ei…! Cum zice Geolgău ăl mic, al nostru, în cântecul ăsta de-l îngână el azi, înainte să te scoată băieții din ceată, purtându-te pe brațe, din casa în care ai trăit, spre Veșnica pomenire. Dar numele dumitale, Petre Măsală-Vătaful, om tare bun, cumsecade și modest, nu se va stinge în neuitare. Fiindcă ai lăsat urme de seamă pe acolo pe unde ți-au călcat opincile fermecate, de mare Călușar”, a mai spus Loredana Costache.
„Vătaful nu e ăla care joacă cel mai bine sau cel mai spectaculos, e cel care reușește să țină ceata unită, care se impune, care îi face pe băieți să respecte legământul, să îndeplinească ritualul”
Loredana ne-a povestit amintirile pe care le avea cu Petre Măsală: „El s-a născut la Hârsești și s-a însurat la Hărsești, dar la împărțirea teritorială, satul Vlășcuța a fost dat de comuna Stolnici. A fost vătaf 60 de ani. A format generații după generații la Stolniciul care este vestit prin numele lui Bălăceanu și al lui. Când ziceai Petre Măsală, ziceai Stolnici. Dar nu erau Rusalii să nu vină și la Hârsești. Mi-aduc aminte că în pandemie, de Rusalii, în 2020, era sfârșit de mai, început de iunie, când am avut interdicție și nu ne-au lăsat să ne ducem cu Călușul, numai noi, cei mai curajoși, ne-am dus; m-am trezit la poartă, acasă la mine la Hârsești, cu băieții de la Stolnici, să joace Călușul. Am plâns atunci. Și eu, și el. A zis că nu îi pasă lui de pandemie. Să îl oprească cineva să facă obiceiul! Stolniciul și Hârseștiul au fost și în pandemie cu Călușul prin curțile oamenilor. În timp ce în alte părți din Argeș sau din Olt, nimeni nu s-a dus, le-a fost frică de amenzi. Iar nea Petre a făcut treaba asta. A sfidat. A zis că pe Dumnezeu nu îl oprește nimeni și că ritualul Călușului e lăsat din Cer. M-a cutremurat. M-am gândit că s-ar teme de boală, de amenzi, dar nu! Avea așa un elan… Ultima oară a jucat anul trecut, la Mârghia, în ajun de Rusalii, la un simpozion național organizat de colonelul Jianu cu Asociația Pro Mârghia, și cu Centrul de Cultură. El a fost invitat ca veteran, reprezentativ pentru Argeș. A făcut o demonstrație de virtuozitate, i-a cântat un lăutar de la noi din sat și a spus că nu mai poate, dar în momentul în care își pune opincile și își ia pe el costumul de călușar… mai poate o dată.
Nu a lăsat în familie moștenirea asta, dar a lăsat-o comunei. Rămân în contiuare bărbații și băieții care au învățat de la el… Peste șase săptămâni, ei trebuie să își aleagă un nou vătaf, vor juca. De obicei, vătaful lasă cu limbă de moarte; în cazul lui nea Petre Măsală, nu se știe încă. Nu am auzit până acum și cred că e devreme să se vorbească despre asta.
M-a sfâșiat că s-a dus, deși am avut, așa, un sentiment, că nu o să o mai ducă mult. Tare modest, nu ar fi supărat pe nimeni, niciodată. Nu a fost un vătaf arogant. Că până la urmă vătaful nu e ăla care joacă cel mai bine sau cel mai spectaculos, e cel care reușește să țină ceata unită, care se impune, care îi face pe băieți să respecte legământul, să îndeplinească ritualul. Acela e vătaful! Nu ăla care sare în genunchi și rupe ciomagul pe scenă, pentru spectacol. Ăla nu e vătaf, ăla e circar!”, ne-a mărturisit Loredana Costache.
Citește și Festivalului Căluşului argeşean de la Stolnici, la cea de-a 32-a ediţie
Citește și Cel mai vârstnic călușar din Stolnici – declarat TEZAUR UMAN VIU!
0 Comentarii