Sfinții 40 de Mucenici au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea domniei imparatului Liciniu (307-323), la porunca guvernatorului Agricola. Cei 40 de mucenici erau soldați care au mărturisit că sunt creștini și din acest motiv au refuzat să jertfească idolilor.
Pentru marturisirea credintei in Hristos, cei 40 de mucenici au fost supusi la multe chinuri, iar in cele din urma au fost scufundati într-o apă aproape înghețată de langă cetate.
Precum tinerii din Babilon au invins dogoarea cuptorului prin lucrarea lui Dumnezeu, la fel cei 40 de mucenici au invins frigul si gheata lacului de langa Sevastia. In acea noapte de 8/9 martie a anului 320, cei 40 de creștini au biruit moartea, primind in chip văzut cununile muceniciei.
Multe minuni a savarsit Dumnezeu odata cu moartea muceniceasca a alesilor Lui, pentru imbarbatarea martirilor, dar mai ales pentru ca necredinciosii sa vada aievea atotputernicia Sa. Dar minunea cea mai mare este aceasta: ca pentru Dumnezeul nevazut, Care S-a salasluit in inimile lor, 40 de crestini au ales mai degraba sa moara intr-un lac inghetat decat sa accepte “un mic compromis” care i-ar fi despartit insa de dragostea lui Hristos.
Sfântul Candid i-a răspuns torționarului care il ameninta cu deposedarea onorurilor militare: “Nu doar onorurile militare, ci chiar si trupurile noastre poti sa ni le iei, caci nicio onoare nu este mai inalta decat aceea de a fi ai lui Hristos Iisus, Dumnezeul nostru”.
Unul dintre mucenici nu a mai rezistat si a iesit din lac. Renuntand la credinta in Hristos, a fost dus intr-o baie calda, dar acolo a murit. Însă locul său în apa înghețată a fost luat de un alt soldat crestin, dintre paznici.
Iata ca acesta din urma, desi nu era amenintat in niciun fel, a inteles ca imparatia cerurilor era aproape de el; vazând cununile care se coborau asupra capetelor celor 39 sfinti, si-a lepădat hainele si a intrat in apa inghețata.
Cand torționarii au venit dimineața sa vada “rezultatele” rautatii lor, in locul mortii, ei au vazut viata, caci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte, tinuti fiind in viata de puterea Duhului Sfant. Dar fiindca rautatea orbeste, tortionarii nu au putut intelege nimic, ajungand sa creada ca mucenicii beneficiau de o lucrare vrajitorească. În cele din urmă, slugile diavolului și-au desăvârșit “opera”, omorându-i pe cei 40 de mucenici.
Citește și:
- Viper, o căţeluşă de doar 7 luni, prezentă la Stagiul Naţional de Formare a Unităţilor Canine Salvamont
- Gură de oxigen pentru tabăra pădure-parc, lovitură pentru cei cu aria protejată! S-au descoperit actele prin care Primăria Piteşti e proprietară pe 26 ha din miezul Pădurii Trivale
- Șefa secției de psihiatrie a SJU Pitești a fost reținută. A luat mită de peste 140 de ori
- DGA Covasna: Percheziții efectuate într-o cauză penală de braconaj cinegetic, în care sunt cercetați militari activi ai MAI și MApN
Cei 40 au săvârsit astfel, intr-o dimineata de martie, intr-o cetate mica din Armenia, lupta cea buna, si sunt pomeniti astazi, ca si atunci, ca simbol al biruintei mucenicesti, pomeniti fiind fara incetare in Imparatia lui Hristos, fiecare dupa numele lui: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie.
Cântare de laudă la Sfinții Patruzeci de Mucenici
(alcătuire a Sfântului Nicolae Velimirovici)
Sfintii mucenici, cu trupurile încătușate de ger,
Puternic credinta o au tinut.
Luminati de nadejde,
Ei au strigat catre Dumnezeul lor iubit:
O, Tu, Care ai uimit lumea
Cu infricosata Ta moarte si inviere,
O Doamne, invie-ne pre noi!
Caci taria cerului si toata zidirea
Pe Tine Te lauda,
si adincurile toate, focul, grindina si gheata
Te lauda pe Tine.
Tu pe robul Tau Moise cu tot cu popor
Din robia Egiptului ai scos,
Iar apoi pe losua fiul lui Nun, si apoi pe Elisei,
Poruncind firii apele sa le linisteasca si sa le desparta.
Ajuta-ne acum si noua, robilor Tai,
Care credem intru Tine, precum ai ajutat pururea
Tuturor robilor Tai celor din veac.
Nu ingadui frigului sa fie mai tare ca omul,
Nu ingadui ca noi, cei Patruzeci de Mucenici ai Tai,
Sa fim dati de batjocura nelegiuitilor.
O, Tu poti toate, Stapâne, Care toate le stapânesti.
Caci Tu prefaci focul in gheata, si gheata, in foc.
Iata, pentru Numele Tau, gerul ne ucide trupurile
Ca o fiara salbatica,
O ajuta-ne noua ca Numele Tau Cel Atotputernic
Pretutindeni sa fie slavit!
Mucenicii din lac, incatusati de gheata,
S-au incalzit minunat de la lumina cea pogorita de sus.
Ei au murit cu cinste si au ramas Mucenici Patruzeci
Pina la sfirsit,
Spre spaima, groaza și rușinea necredincioșilor
Celor ce zac in intuneric.
0 Comentarii