Bursa.ro: Cu Educaţia în lanţuri

Examen la facultate. România, anul Domnului 2023. Specialitatea Ştiinţe Politice. Subiectul cere să comentezi un citat celebru din Contractul social („Omul s-a născut liber, însă peste tot el este în lanţuri”). Un student scrie: „Contractualismul a fost o formă foarte des întâlnită în perioada Iluminismului, în Franţa. Oamenii se prindeau cu lanţuri singuri, renunţând la starea naturală şi devenind intelectuali”.

Citește și: Dosar la DIICOT după scandalul elevei agresate la deplasarea în Polonia, pe un proiect Erasmus

Vă scutesc de alte asemenea „perle”, pentru că lucrurile sunt clare. Niciodată învăţământul românesc nu a ajuns atât de jos. Niciodată. Subsemnatul a prins vremuri grele. În timpul regimului comunist o parte din orele de la liceu erau consumate cu tot felul de aiureli. Am fost scos la „practică agricolă”. (Sortam cartofi la Chitila). Am făcut „practică în producţie”. (Am fost puşi să facem la strung un fel de şuruburi pentru vagoanele de marfă). Nici la facultate lucrurile nu erau normale. Mulţi studenţi erau trimişi să culeagă sfeclă. (Eu am avut noroc, am fost repartizat pe un şantier arheologic). Regimul cenzura tot ce nu îi convenea, studentele erau nevoite să petreacă o zi pe săptămână în uniforme stupide pentru „pregătire militară”, mâncarea la cantină era înfiorătoare, bursele „sociale” erau mici. Dar se făcea şcoală. Nivelul mediu al unei grupe studenţeşti era, în comparaţie cu cel de astăzi, stratosferic.

Mulţi colegi îmi spun exact ce vă spun şi eu astăzi. Alţii, şocaţi sau resemnaţi, schimbă vorba. Sunt şi unii care se bucură că se apropie de pensie, să nu mai fie nevoiţi să dea ochii cu „studentul” mediu de astăzi.

Guverne succesive, după 1989, s-au pus pe demolarea învăţământului românesc. (Ceea ce încercase, cu destul succes, şi regimul precedent, comunist). Acum s-a ajuns la capătul drumului. Un munte de moloz.

Citește și: Revoltă! Ministerul Educaţiei vrea desfiinţarea specializării educator-învăţător. „În câteva zile, petiţia a strâns peste 23.000 semnături”

Facultăţile s-au golit de studenţi. Nu credeţi cifrele. Guvernul pretinde că în 2021-2022 erau 554.000 de studenţi. Este la fel ca în epoca Ceauşescu, când se raportau producţii record la păpuşoi. În realitate, „milioane de tone” erau fabricate din pix, iar fermele-model vizitate de „secretarul-general” legau ştiuleţi cu sârmă de primele rânduri de plante de pe traseul oficial.

Iată realitatea. O parte dintre cei înscrişi – fără examen, de regulă – nici nu trec pe la facultate. La finele anului I rămân, în medie, cam jumătate. La finele anului III, circa o treime. Unii dintre cei exmatriculaţi revin după o vreme, nu neapărat pentru a termina. Maxim 40 la sută din jumătatea aceea de milion de „studenţi” ajung în preajma unei diplome.

Dar nu asta e marea problemă, ci faptul că cei mai mulţi dintre cei înscrişi sunt, de fapt, ceea ce se numeau odată „FF” (prescurtarea de la „fără frecvenţă”). Unul e casier la supermarket, altul vinde brânză, iar altul lucrează la o benzinărie. Să fiu bine înţeles. Munca trebuie apreciată. Orice „job” este onorabil, în principiu. Dar rezultatul practic este că… „studenţii” nu trec pe la şcoală. Care credeţi că este rezultatul?…

Vă spun eu. Sala de examen era plină. M-am mirat, pentru că în timpul semestrului nu veneau nici o treime. M-am uitat pe catalog. Cam 20 la sută dintre studenţii care intraseră în anul I erau deja exmatriculaţi sau transferaţi înainte de prima sesiune. Mulţi nici nu au călcat printr-o sală de curs.

Cineva îmi scrie, o persoană nemulţumită de notă. Mă uit pe lucrare. „Jean Jack Rosseau”. Cum să vă explic?… Imaginaţi-vă că sunteţi profesor de muzică. Şi că după un semestru, unul dintre elevii dumneavoastră spune ceva despre un anume „Gică Ienescu”. Dar vrea notă de trecere…

Învăţământul românesc a fost legat cu un lanţ de un bolovan şi aruncat peste bord. În folosul celor patronează jaful organizat numit „guvernare”. Anul acesta Educaţia are cel mai mic buget din istoria României. Nici pe vremea lui Menumorut nu se cheltuia atât de puţin.

Dar 2 la sută din PIB înseamnă totuşi ceva, când vine vorba să îţi faci vilă. O parte importantă a acestor bani se duc pe fabricile de plagiate din zona „serviciilor” şi a „apărării”. Altă parte suculentă este ronţăită în universităţi obscure, parazitate de baroni locali.

Citește și: „De Rafinăria Arpechim nu se mai interesează nimeni! Toată preocuparea lor este pentru demolare!”

Ţineţi-vă bine. Iată cifrele relevante: Universitatea din Bucureşti a căzut atât de jos încât nici nu primeşte un loc precis în clasamente, ci este aşezată „la grămadă” în zona 1201-1500 în clasamentul Times Higher Education (2023). Universitatea din Zambia este în intervalul 501-600. Universitatea din Botswana, 1001-1200.

Am văzut-o zilele trecute pe ministresa Educaţiei la ştiri. Privea placid în cameră şi vorbea fără sens („O să facem, o să dregem…”). Este prima dată în istoria României când ministru al Educaţiei devine cineva fără o experienţă reală la catedră. (Până şi Pop-Genunche predase la liceu – matematică, susţinea el). A fost pusă acolo doar să repete expresia „România Educată” – un slogan gol de conţinut pus în circulaţie de un individ care îşi ţine blocat postul din învăţământ din… 1997. Când benzina costa, în banii de azi, 0,3 (zero virgulă trei) lei pe litru. Ce vremuri…

Articol preluat din ziarul bursa.ro Autor: Cătălin Avramescu.