Într-o dimineață geroasă din primăvara asta am avut o pacientă în vârstă de 89 de ani. Țărancă neaoșă, încă viguroasă și întreagă la cap. La ora 5 dimineața, pe un ger de crăpau pietrele, a plecat de acasă pe jos cale de trei kilometri până la stația de „maxi” care să o aducă la doctor în Pitești. Consultația nu a durat mult. Are pe față multe leziuni datorate vârstei, dar niciuna nu a luat-o razna spre un cancer de piele. A înțeles că nu are rost să facă niște tratamente ce nu-s ieftine, ar presupune multe drumuri la oraș, iar rezultatele sunt de cele mai multe ori nesemnificative.
Remarcând că este cam nevorbită, am tras-o de limbă, începând prin a o întreba care-i secretul longevității și vitalității sale. „Mă mir și io. Cred că i-am moștenit pe mama și pe tata, care au trăit spre 90 de ani. Altfel, necazuri am avut, dar sunt destul de puternică. Am trei copii care sunt pe la casele lor, iar după ce am rămas văduvă acum 12 ani, mi-a fost foarte greu, că nu am cu cine să schimb o vorbă cât e ziua de lungă. Văduvia e foarte grea.
La școală am mers doar până într-a opta. Eram cam de mijloc, nici prea deșteaptă, nici o toantă. Îi ajutam pe ai mei, care aveau 30 de oi, doi boi și un lot ajutător de 10-15 prăjini, pe care puneau grâu, porumb, ceapă, castraveți și roșii.
Am fost ceapistă, dar io regret perioada aia. Țineam o vacă, doi porci, oala cu carne și cârnați era plină, salam nu cumpăram să le dau la copii și, cu toate că aveam cotă de carne, lapte și ouă, îmi rămânea să le dau și lor. N-am furat, nu pâram pe nimeni, am fost membră de partid și contabila de la CAP mă punea pe mine să citesc darea de seamă de la sfârșitul anului. Aveam emoții, dar îmi da ea o pastilă, ca să nu-mi tremure vocea și mâinile”.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Albina – o minune a naturii
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „S-a roşit «Cucul» în cioc”!
Aaaa, din nou domnul doctor isi exhiba frustrarile de scriitor fara talent povestindu-ne ce prosti, ce rudimentari, ce primitivi sunt taranii care ii vin ca pacienti (subiect care revine obsesiv in 90% din „scrierile” lui). Ba, nea dom’ doctor, parca exista o confidentialitate in relatia medic-pacient, nu iti este rusine sa expui astfel pe bietii oameni care iti vin la consult? Si in definitiv, de ce naiba scrii toate chestiile astea, ce, crezi ca au vreo valoare de orice natura, artistica, etica, moralizatoare, etc? Sunt niste biete compuneri de doi lei venite de la un individ care isi face de rusine profesia jignindu-si constant pacientii… Scrie, ba, de ma-ta, de tac-to, de amanta si de propriii plozi, sa vedem daca mai esti la fel de „scriitor”…