S-a întâmplat de-a lungul anilor să am pacienți din mediul rural care-mi dăruiau un borcan cu miere de albine: „Să o consumați cu încredere, că-i din stupii mei, sută la sută naturală, nu prefăcută”. Acum câteva zile, un apicultor pasionat, în vârstă de 82 de ani, mi-a dăruit un borcănel cu miere, o cutiuță cât cea de chibrituri cu granule de polen de mărimea gămăliei unui ac, o bucățică de fagure de miere și o sticluță de 30 ml cu tinctură de propolis.
Cât timp i-am excizat o tumoretă de pe față, mi-a spus despre apicultură și apiterapie lucruri de care nu aveam habar. La vârsta de 25 de ani a fost atras irezistibil de dorința de a avea stupi. Lucra într-o fabrică, era mecanic și a cumpărat un stup cu două familii de albine. A continuat să-și câștige astfel pâinea cea de toate zilele, ajungând să aibă 96 de stupi! Iar cu o pasiune formidabilă a deprins totul despre această minune a naturii, care este albina. L-a ajutat și un fiu care a urmat un liceu agroindustrial de patru ani, cu profil apicol. Și-au cumpărat și un camion-tip pentru 60 de stupi.

Mi-am notat câteva informații. Iată-le: în jurul datei de 15 ianuarie, regina începe să depună mii de ouă pe zi, care sunt îngrijite de cele mai tinere zburătoare, numite și doici; ele produc lăptișorul de matcă pentru hrănirea reginei lor; oul devine larvă, apoi nimfă și albină ce iese la lucru în afara stupului; două regine nu se suportă într-un stup; regina iese o singură dată pentru împerechere, după care trântorele moare; cea mai apreciată miere este cea de salcâm; o matcă poate trăi și cinci ani, dar albinele lucrătoare – doar 45 de zile; de-a lungul anilor, a fost înțepat de zeci de ori de albine, dar este convins că aceste dureroase episoade i-au adus o puternică imunitate.
Dr. Viorel Pătraşcu

Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Rebegiţii şi săracii Europei

Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Sfatul doctorului „de la piele”