N-a existat și nu există undeva în lume un medic care să-și vindece toți pacienții sau care să nu fie contestat și bârfit. Invidia a făcut de secole ravagii în rândul corpului medical. Cât despre vindecarea bolnavilor, ea depinde nu numai de vocația, știința, gradul profesional și experiența oricât de mare a medicului, ci și de hazard, conjunctură sau de convingerea lui că Medicina începe și se sfârșește cu el. Cazurile grave impun un consult interdisciplinar.
În schimb, sunt mii de situații în care pacienții își datorează supraviețuirea medicilor care i-au tratat. De cele mai multe ori, chirurgi, cardiologi, oncologi sau specialiști în secțiile de primiri urgențe.
Recent am aflat o poveste despre un caz personal, care, fără să-mi fi fost pacient cu ani în urmă, acum trăiește datorită mie. Este un adolescent cu alură de sportiv, un tip destupat la cap și care dovedește că are cei șapte ani de acasă. A venit însoțit de mama sa, pentru că avea o suferință dermatologică banală. După ce i-am scris rețeta, mama l-a rugat să o aștepte pe holul policlinicii. Avea în privire fericirea unui părinte mulțumit de ce copil are.
„Mi-a fost evident că v-a plăcut fiul meu. Să știți că vă datorează viața. Eram gravidă în prima lună și am avut un cumplit șoc emoțional când mi s-a spus că în urma testului de laborator a reieșit că am sifilis. Nici eu, nici soțul nu aveam vreun simptom și nu avuseserăm relații sexuale extraconjugale. Am fost atenționată că avortul la cerere era cea mai sigură soluție că nu voi naște un copil cu malformații grave. În ultimul moment, cineva ne-a sfătuit să venim și la dumneavoastră să ne consultați. Am făcut-o, ne-ați recomandat un set mai extins de analize, după care ne-ați spus că rezultatul inițial a fost unul fals pozitiv și că pot să nasc”.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Năuceala cronică la români
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. La 35 de ani după decembrie ’89
0 Comentarii