În cele ce urmează vă vom prezenta două personalități din comuna argeșeană Mușătești mai puțin cunoscute publicului larg. Este vorba despre avocatul Gheorghe Mihai, cel care a fost asasinat de comuniști în anul 1946 în sala Tribunalului Argeș, și despre preotul Ion Virgiu Pătruleasa, cel care s-a remarcat și ca poet, pictor și orator.

Gheorghe Mihai a fost avocat, diplomat, militar, înalt funcționar de stat, politician și martir al regimului comunist

Gheorghe Mihai (1910-1946) din Mușătești a fost avocat, diplomat, militar, înalt funcționar de stat, politician și martir al regimului comunist. Gheorghe Costilă, fiul lui Ilie Mihai Ilina și al Elisabetei Costilă, se naște la Vâlsănești în data de 5 octombrie 1910. La naștere parinții săi nu erau căsătoriți, așa că fiul primește numele mamei. Oficierea căsătoriei se realizează în 1914, copilul fiind legitimat prin actul de căsătorie al părinților. Tatăl său, ordonanță a colonelului Alexandru Dragulinescu, își schimbă numele pe cale administrativă în 1922, preluându-l pe cel al viitorului Rege Mihai al României. Eroul nostru se va numi, așadar, Gheorghe Mihai. Acesta este botezat de învățătorul Gheorghe Moisescu, fratele lui Alexandru Valescu, verii mamei sale, Elisabeta Costilă.

Gheorghe Mihai urmează cursurile primare în satul natal, apoi pe cele gimnaziale la Curtea de Argeș și pe cele medii în cadrul Liceului ”Ion C. Brătianu” din Pitești, pe care le termină cu titlul ”Magda cum laude”. Este admis la Facultatea de Drept din București. Gheorghe Mihai este un student eminent, remarcat și apreciat de profesori, terminând ca șef de promoție în anul 1934. După terminarea facultății, este angajat la Ministerul de Interne, unde ajunge director, iar în perioada noiembrie-decembrie 1944 deține funcția de șef de cabinet al ministrului de Interne Nicolae Penescu în Guvernul Sănătescu II. Îndeplinește pentru o scurtă perioadă funcția de judecător la Tribunalul Prahova, intrând, apoi, în avocatură în cadrul Baroului București.

Citește și Când un universitar turc se luptă cu marmura

Gheorghe Mihai, un lider al generației sale, moare la doar 36 de ani, fără a-şi putea împlini cu adevărat menirea

Fiind poliglot, Gheorghe Mihai este numit de Casa Regală a României în funcția de consilier pentru probleme de politică externă, ca reprezentant diplomatic în marile capitale ale lumii: Budapesta, Viena, Berlin, Paris, Madrid, Lisabona, Tokio, Washington. Întrucât era un bun cunoscător de limba germană, este numit atașat pe probleme juridice şi militare la Școala de ofițeri de front din Mainheim – Germania. Participă la război pe frontul de răsărit până la Stalingrad, cu gradul de căpitan în cadrul Marelui Stat Major. În calitate de secretar general al Organizației de tineret a PNȚ, este trimisul special al lui Iuliu Maniu în Spania și Norvegia pentru a negocia cu aliații condițiile ieșirii Românei din alianța cu Germania nazistă (1943-1944).

După 23 august 1944 activează pentru scurt timp la Cancelaria Ministerului de Război. După război, în 1945, este arestat și închis la Penitenciarul Caracal. Gheorghe Mihai a avut un sfârșit tragic. În ziua de 9 august 1946 se afla în clădirea Tribunalului Argeș, actualul sediu al Curții de Apel Pitești, în calitate de candidat al PNȚ pentru Colegiul al II-lea, alături de Nicolae Penescu, secretarul general al PNȚ, decan al Uniunii Barourilor de România, și de ceilalți colegi din conducerea partidului. Aceștia participau la lucrările conferinței județene de pregătire a alegerilor din noiembrie 1946. Liderii PNȚ au fost însă atacați mișelește de bande înarmate de comuniști.

Citește și „Oficiu Poştal de Front”, organizat la Mausoleul de la Mateiaş

Aceștia s-au refugiat în biroul președintelui Tribunalului. Gheorghe Mihai și un alt coleg sunt asasinați, iar Nicolae Penescu este grav rănit. Gheorghe Mihai, un lider al generației sale, moare la doar 36 de ani, fără a-şi putea împlini cu adevărat menirea. După Revoluție, în ziua de 9 august 1990, a fost amplasată pe latura sudică a clădirii Curții de Apel Pitești, în amintirea tragicelor evenimente din august 1946, o placă comemorativa în memoria lui Gheorghe Mihai.

Ion Pătruleasa a slujit timp de 3 decenii ca preot în satul natal Mușătești

În ziua de duminica, 9 martie 2008, ”rostindu-și nelipsita predică la final de Sfântă Liturghie, în odăjdii, cu poporul ascultător în față, preotul Ion Virgiu Pătruleasa se prăbușește, încheind prea repede misiunea sa pe pământ”, este menționat în volumul ”Preotul Ioan Virgiu Pătruleasa – In memoriam”. Ion Virgiu Pătruleasa (1953-2008) a fost preot, poet, pictor și orator. Acesta s-a născut în satul Mușătești la data de 13 ianuarie 1953. Urmează școala primară și gimnazială în satul natal, apoi cursurile Seminarului Teologic din București (1969-1974).

După efectuarea stagiului militar la Iași, obligatoriu pe atunci, urmează cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Din anul 1978 slujește timp de 3 decenii ca preot în satul natal, în Biserica lui Popa Dincă. Ion Virgiu Pătruleasa a fost un talent înnăscut, un suflet plin de pasiune și credință. Lui îi datorăm actuala înfățișare a Parohiei de la Mușătești. Preotul restaurează el însuși întreaga frescă din biserică, trudind ani la rând pe schelă, zi și noapte, plin de vopsea, cu penelul în mână, reface împrejmuirea întregii incinte și realizează, cu sprijinul sculptorului Petre Donescu, monumentalele porți din lemn de stejar de la intrare, pe care le admirăm și astăzi. Ion Virgiu Pătruleasa a fost un înzestrat orator, predicile sale memorabile, rostite la final de slujbă, sau necrologul rostit cu patos după fiecare ceremonie de înmormântare i-au adus faima în rândul clerului și mirenilor, deopotrivă.

Citește și George Ştephănescu, întemeietorul Operei Române, a trăit şi a compus mulţi ani la Arefu

Ion Virgiu Pătruleasa a avut, de asemenea, un inegalabil talent poetic. Ușurința cu care versifica și rima cuvintele devenise proverbială. Preotul Pătruleasa memora la fel de ușor și recita întregi capodopere ale literaturii universale. Din nefericire, nu a publicat în timpul vieții mai multe volume de poezie, cu excepția volumului ”Veșnic tânăr și ferice”- Ed. Dacpress, 2005. Prin grija colegului și consăteanului său, preotul Nicolae Eftimie de la Parohia Galeș, care prefațează lucrarea, este publicat postum un alt volum de poezie ce cuprinde și câteva fragmente cu caracter oratoric: ”Preotul Ioan Virgiu Pătruleasa – In memoriam”.

La Robaia, sus la Schit

”Nu găsesc o altă oază,
Într-un secol rătăcit,
Ca atunci când, pe Robaia,
Merg la sfântul nostru Schit.
Dealuri nalte, povârnite,
Vale-aceasta au nimbat
De la gurile Robăii,
Pân la schitul minunat.
Stau bătrâne, dar semețe,
Căutând în infinit,
Râpile-nfricoșătoare,
Străjuind străvechiul schit.
Călătorul ce se-ndreaptă
Către locu-acesta sfânt
Se convinge că aicea
Este raiul pe pământ.
Ne simțim aici, departe
De focarul pământesc,
În afară de ispită
Și de haosul lumesc.
Mai aproape-aici de ceruri
Sufletele noastre sunt,
Iară ruga noastră zboară
Către Domnul cel Prea Sfânt.
Deci, de vrei creștine-o oază,
Într-un secol rătăcit,
Poartă-ți pașii pe Robaia,
Către sfântul nostru Schit”.

Citește și Muzeul Satului „Ion Chelcea” din comuna argeşeană Boteni