Oprirea celui de-al doilea reactor de la Cernavodă nu a dus la atingerea vârfului de consum anticipat de autorități. Datele oficiale arată că, în seara de 13 august, consumul României a rămas sub prognoza Transelectrica, iar diferența a fost acoperită printr-un mix în care hidroenergia, centralele pe gaze și cărbunele au avut cele mai importante contribuții, alături de importuri.
România a traversat joi o situație fără precedent în ultimele două decenii: producția de energie nucleară a ajuns la zero, după oprirea controlată a ambelor reactoare ale Centralei de la Cernavodă.
Primul reactor fusese oprit la sfârșitul lunii iulie, iar Unitatea 2 a fost oprită ulterior, în contextul debitelor foarte scăzute ale Dunării. Cele două reactoare au o capacitate instalată de aproximativ 700 MW fiecare și asigură, în condiții normale, în jur de o cincime din producția de electricitate a României.
În paralel, producția hidroenergetică de la Porțile de Fier a fost afectată de nivelul redus al Dunării. România se află în stare de alertă energetică din 1 august.
Consumul real a fost sub nivelul anticipat
Înaintea zilei de joi, specialiștii Transelectrica estimaseră că România ar putea ajunge la un consum maxim de 6.920 MW, în jurul orei 19:45. Valoarea efectivă raportată prin platforma ENTSO-E a fost însă de 6.634 MW, cu 286 MW sub prognoză.
Diferența a fost și mai evidentă în anumite intervale ale zilei. Cu excepția perioadei imediat următoare opririi Unității 2, consumul s-a situat în general sub nivelurile estimate, ajungând la un deficit față de prognoză de aproape 600 MW în jurul orei 14:45.
Datele ulterioare publicate de Transelectrica indică un maxim de aproximativ 6.722 MW, înregistrat la ora 21:01.
Și în seara precedentă consumul fusese mai mic decât anticipările Dispecerului Energetic Național, vârful instantaneu fiind de aproximativ 7.000 MW, cu circa 300 MW sub valoarea prognozată.
Importurile au avut un rol important
Pentru perioada de vârf, România dispunea de o capacitate transfrontalieră de import de aproximativ 4.000 MW.
Ministerul Energiei estima că necesarul de import ar putea ajunge la aproximativ 2.300 MW, valoare care se încadra în capacitatea comercială disponibilă.
La ora 22:03, România avea un consum de 6.316 MW, în timp ce producția internă era de 4.469 MW. Diferența era acoperită prin importuri de aproximativ 1.846 MW.
Astfel, sistemul energetic a compensat lipsa producției nucleare prin combinarea producției interne cu energia importată.
Hidroenergia, principala sursă de producție
La ora 22:03, producția de electricitate a României era împărțită astfel:
- Hidro – 31,97%, respectiv 1.428 MW;
- Hidrocarburi – 30,67%, respectiv 1.370 MW;
- Cărbune – 17,60%, respectiv 786 MW;
- Eolian – 9,98%, respectiv 446 MW;
- Instalații de stocare – 8,71%, respectiv 389 MW;
- Biomasă – 1,32%, respectiv 59 MW;
- Nuclear – 0%, respectiv 0 MW;
- Fotovoltaic – -0,25%, respectiv -11 MW.
În aceste condiții, hidrocentralele au devenit cea mai importantă sursă internă de producție, în timp ce centralele pe hidrocarburi și cele pe cărbune au avut, de asemenea, contribuții semnificative.
Instalațiile de stocare au furnizat aproape 9% din producția raportată la acel moment.
Citește și: Salon de masaj din București, anchetat ca paravan pentru prostituție. Patru suspecți au fost reținuți
0 Comentarii