Jurnalul de Argeș a împlinit 30 de ani. Asta știți încă din luna martie, dar și din rubrica de pe ultima pagină, pe care o vom ține de-a lungul întregului an 2024. Aici, prieteni și cititori constanți ai noștri, oameni vrednici alături de care am traversat trei decenii de viață, de publicistică și nu în ultimul rând de istorie a județului, că de aceea ne numim Jurnalul de Argeș, ne adresează gândurile și felicitările lor. Le mulțumim celor care au făcut-o, la fel și celor care o vor face.
Că tot suntem la capitolul nostalgii, mi-am reamintit cum a fost la 20 de existență a Jurnalului și cum i-am marcat, într-un mod unic și cu o simbolistică aparte, în 2014, printr-o ascensiune pe Vârful Moldoveanu, la 2544 m. Era prima dată când urcam pe cel mai înalt vârf muntos din țara noastră și am făcut-o în compania unor oameni deosebiți, toți iubitori de munte și de natură. Ca o parantează, dacă cineva mi-ar fi spus înainte cu un an, în 2013, că peste un an voi urca pe Moldoveanu, i-aș fi râs în nas fiindcă nu m-aș fi văzut capabil de o asemenea provocare. Am făcut-o apoi, în fiecare an până să lovească pandemia. Revenind la momentul ascensiunii din 2014, a fost frumos, atât de frumos, încât pentru o clipă mi-am ținut respirația de emoție pe când developam secvențe din acea experiență.
După acest moment, în următoarea ediție a ziarului am scris un reportaj cu titlul: ”La împlinirea a 20 de ani, Jurnalul a escaladat Vârful Moldoveanu” (vezi poze din acea ediție). Și pentru că tot vorbeam de prieteni, vreau să-i reamintesc pe cei care au fost atunci, cu Jurnalul de Argeș, fie pe Vârful Moldoveanu, fie doar pe o porțiune de traseu. Și mă refer la frații Ion și Dorinel Brănescu, la Andrei Grigore, băiatul meu, la Costi Crivac și Marian Răduț și nu în ultimul rând la colegul Cristian Vasile, care n-a urcat pe Moldoveanu, dar ne-a însoțit pe o porțiune din traseu.
De altfel, eu și Cristi le mulțumim încă o dată celor pe care i-am numit mai sus, pentru că au fost alături de Jurnalul de Argeș la împlinirea a 20 de ani de existență. Și nu oriunde, ci pe cel mai înalt vârf al României. Frumoase amintiri, vă mulțumim vouă, cât și tuturor cititorilor care ne-au însoțit, vreme de 30 de ani, în această călătorie inițiatică, fiindcă asta înseamnă existența unui ziar. O călătorie inițiatică prin realitate, adică prin viață.
Citește și Alpinistul Teo Vlad va escalada Vârful Elbrus cu alpinişti nevăzători
Citește și Salvamont Argeș: „Vârful Moldoveanu nu este pentru oricine. Nu-l subestimați”
0 Comentarii