„A fost una dintre cele mai grele expediții din punct de vedere climatic”
Alpinistul Teofil Vlad a urcat pe Vinson (4.892 m), cel mai înalt vârf din Antarctica. Expediția a durat 19 zile, însă traseul efectiv pe munte – doar 10 zile. Visul piteșteanului de a ajunge pe Vinson i s-a înfiripat încă din copilărie, când a citit despre tragica expediție a ofițerului explorator englez Robert Falcon Scott la Polul Sud.
Teofil Vlad a plecat din țară pe 5 ianuarie, alături de Viorel Stan, alt alpinist român. Pe 11 ianuarie a zburat din Punta Arenas, Chile, în Antarctica, într-un „aeroport internațional”, numit Union Glaciar, de unde a zburat cu un avion mai mic până la tabăra de bază a vârfului Vinson. „Pe munte au fost 10 zile, iar cu totul a durat vreo 3 săptămâni (5-24 ianuarie), pentru că există niște timpi mari de așteptare, de incertitudine. Sunt niște zile de pregătire în Punta Arenas pentru acel zbor către Antarctica, care nu e un zbor obișnuit totuși, e un zbor special, și o zi a fost întârzire din cauza vremii proaste”, ne-a povestit Teofil Vlad.
Pe vârf au ajuns pe 19 ianuarie. Vântul nu a fost prognozat foarte puternic atunci, având până în 30 km/h, însă frigul s-a simțit acut din cauza temperaturilor scăzute. „Nu cred că au fost temperaturi de peste -15 grade Celsius, iar minima probabil că a fost undeva la -35, dar, împreună cu efectul vântului, temperatura resimțită, conform prognozelor, a fost de -57 grade Celsius”, și-a amintit alpinistul. Teofil Vlad ne-a povestit că, în ziua cu vârful, deși muntele n-are 5.000 de metri, a mers cu echipamentul cu care ar urca un vârf de 8.000 de metri. Existau și momente când vântul nu bătea și se simțea foarte puternic radiația solară, dar pe măsură ce s-a apropiat de vârf s-a făcut tot mai frig și vântul a început să bată tot mai tare.
„Protecția împotriva frigului e de bază și e una dintre cele mai mari provocări”
Teofil Vlad ne-a vorbit și despre dificultățile întâmpinate, una dintre ele fiind distanța foarte mare față de locul unde poți obține îngrijiri medicale. „În primul rând, dificultățile sunt datorate climei, de la întârzierile probabile care s-au și concretizat la noi, legate de zboruri; nu se poate zbura în orice condiții, și atunci trebuie să îți aloci timp să aștepți vreme bună pentru orice zbor. Noi am avut o singură zi de întârziere, dar am fi putut avea mai multe. O dificultate e că acolo e lumină tot timpul și e foarte greu să te odihnești, să dormi chiar și cu lumina afară, mai ales că dormi în cort. Cele mai evidente dificultăți sunt cele date de temperaturile extreme și de vânturile puternice, care fac supraviețuirea și păstrarea sănătății o mare provocare. Fiind foarte frig și fiind și foarte izolat, departe de ajutor, îngrijirile medicale sunt greu de obținut”, atenționează alpinistul.
Una dintre cele mai mari provocări a fost protejarea extremităților împotriva frigului. „Orice activitate pe care o faci cu mâinile trebuie să o faci repede, tot timpul să fii pregătit să îți pui înapoi mâinile în niște mănuși mari și călduroase. Trebuie să te setezi că s-ar putea, dacă ai de făcut ceva, să nu reușești să termini cu mâinile cu mănuși subțiri și o să trebuiască să ți le mai încălzești înainte de a continua. Asta poate fi o capcană, să te grăbești să zici «lasă că termin de pus cortul și după aceea îmi încălzesc mâinile». S-ar putea să nu fie câștigător, să fie iremediabil înghețul respectiv. Protecția împotriva frigului e de bază și e una dintre cele mai mari provocări”.
În Antarctica există reguli stricte în ceea ce privește păstrarea curățeniei. „O altă dificultate era cea de a te conforma cu regulile de ecologie de acolo, sunt niște acorduri internaționale și continentul trebuie, prin specificul lui, prezervat, natura trebuie prezervată și lucrurile erau foarte stricte în termeni de a nu lăsa nimic în urmă, nici măcar atunci când era vorba de necesități fiziologice. Nu există degradare, nu există descompunere, orice rămâne îngheață. Și, într-adevăr, se vede că există un efort în sensul acesta, e foarte curat”, ne-a mai povestit Teofil Vlad.
Citește și Exclusiv! Alpinistul Teo Vlad ne-a povestit despre recenta expediţie din Patagonia
Citește și Alpinistul Teo Vlad va escalada Vârful Elbrus cu alpinişti nevăzători
„Soarele nu apunea niciodată, dar putea să treacă de niște creste, situație în care te găseai în umbră”
Animale nu a întâlnit, pentru că ele sunt pe coastă, în interiorul continentului nefiind surse de hrană. „Este un pustiu de gheață din care se înalță diverse lanțuri muntoase și unul dintre ele e vârful Vinson. Nu este un munte izolat și face parte dintr-un sistem muntos, se vedeau și alte vârfuri impozante în zonă. Peisajele – impresionate, soarele avea halouri, soarele nu apunea niciodată, dar putea să treacă de niște creste, situație în care te găseai în umbră. Altă provocare era de a administra aceste ore de umbră în care nu voiai să desfășori activități în afara cortului prea mult. Aveam informații despre asta. Trebuia să-ți calculezi timpii de deplasare astfel încât să nu te afli în interval cu umbra”.
Masivul Vinson face parte din grupul celor mai înalte șapte vârfuri muntoase de pe fiecare continent. Dintre acestea, Teofil Vlad a urcat șase: Everest, Aconcagua, Denali, Kilimanjaro, Elbrus și Vinson. Concluzia lui: „Nu aș putea spune că a fost una dintre cele mai grele expediții ca dificultăți în urcarea muntelui, dar a fost una dintre cele mai grele expediții din punct de vedere climatic, din cauza frigului extrem. Așa temperaturi și condiții am întânit de maxim două alte dăți până acum, o dată în Alaska și o dată în Tian-Shan, în Asia Centrală. Mă bucur că am ajuns aici, că mi-am împlinit acest vis!”.
Citește și Alpinistul Teo Vlad a escaladat Kilimanjaro alături de sportivi cu dizabilități
Citește și Exclusiv. Teo Vlad, alpinistul argeşean ajuns pe Everest: „Nu m-am gândit o clipă să renunţ…”
0 Comentarii