Ne propunem puțin și realizăm și mai puțin
Dubla cetățenie presupune dublu jurământ de credință
Cu puțin timp în urmă am fost vizitați la redacție de dl Silviu Predoiu, fostul șef SIE, în vederea acordării unui interviu în calitatea acestuia de candidat la alegerile prezidențiale din România. Reamintim că generalul cu patru stele Silviu Predoiu este cel mai longeviv director operativ SIE și de 5 ori director interimar, cu un mandat total de 13 ani.
Din ediţia anterioară a Jurnalului de Argeş: Mărturisiri
M-am născut în București, în august 1958. Sunt tată, bunic, soț. Mă uit în ochii lui Andu, nepotul meu, și știu că am obligația, pentru el și toți copiii României, de a face tot ce-mi stă în putință ca ei să trăiască într-o țară în care să aibă toate condițiile, toate oportunitățile, toate șansele de a crește frumos și de a-și împlini potențialul. O țară de care să fim mândri și din care ei să nu mai dorească să plece. Sunt geolog, absolvent al Facultății de Geologie-Geografie a Universității din București, dar am fost aproape 30 ani ofițer de informații externe, spion.
Am efectuat misiuni externe, am parcurs toate etapele unei cariere operative și manageriale în Serviciu, am lucrat pe cele mai provocatoare și interesante linii de muncă – contraspionaj extern, combaterea criminalității organizate, antiterorism, protecție internă. M-am bucurat de fiecare clipă în care am fost spion – și atunci când eram pe teren, în cine știe ce țară străină, și la birou, scriind rapoarte, și ca lucrător, și ca șef, și când a fost frumos, și când a fost al naibii de greu și de riscant.
Trecerea în rezervă a însemnat și recăpătarea dreptului de a-mi exercita o serie de drepturi și libertăți fundamentale interzise pe perioada activității, printre care și cel de activism politic. După o scurtă perioadă în care am fost membru al unui partid, unde am înțeles mai ales cum nu ar trebui să se facă politică, am înființat alături de câțiva colegi animați de aceleași principii și valori Asociația „România implică-te” și ulterior Partidul Liga Acțiunii Naționale (PLAN).
Proiectul meu pentru România. România în prim-PLAN
Avem nevoie, mai mult ca niciodată în ultimii 30 de ani, nu doar de un președinte, ci de acel Președinte cu o viziune curajoasă, de Președintele care ne poate inspira, care ne poate motiva, care știe ce poate și vrea, care ne poate conduce către acea Românie pe care să o respectăm și iubim pentru că așa simțim, iar nu pentru că așa ne cer ei, cei care au distrus-o. Un Președinte care să aibă curajul să vrea pentru toți românii o Românie a bunăstării, o Românie puternică și respectată, o Românie lider în Uniunea Europeană, o țară în care românii plecați să revină pentru că vor, nu pentru că îi chemăm noi.
Dle. General, citez din site-ul dvs oficial de candidat: „Ultimii zece ani pot fi definiți cu un singur cuvânt. Stagnare. România a bătut pasul pe loc în multe domenii. Aproape toate sondajele arată, de ani buni, că românii consideră că țara merge într-o direcție greșită. Eșecul sau irelevanța în domeniul relațiilor internaționale au devenit obișnuite. Banale. Reformele interne sunt mereu asumate și apoi prorogate. Nu mai avem demult obiective strategice, iar pe cele tactice le ratăm unul după altul. Ne propunem puțin și realizăm și mai puțin”. Întrebarea, puțin retorică, este dacă responsabilitatea este doar a instituției prezidențiale și a guvernului, sau mai sunt și alți „vinovați”.
– Dle Vasile, e un ansamblu de instituții responsabile. Dar eu cred, cu o încăpățânare demnă de cauze mult mai bune, în valoarea exemplului personal.
Lucrurile trebuie să înceapă de undeva, iar eu cred că trebuie să înceapă de sus. Ani de zile ni s-a spus că singurul reper pentru salarizarea funcționarului public îl reprezintă salariul președintelui. Niciun funcționar public nu are voie să aibă salariu mai mare decât președintele României, care este primul funcționar public al țării.
Dar, dacă la asta se oprește calitatea de reper a președintelui, nu mă interesează salariul lui. Pe mine mă interesează ca primul funcționar public al țării să fie cel mai muncitor funcționar al țării.
Nu să lucreze de marțea până vinerea și de vinerea până marțea să fie plecat la Sibiu, navetist. Nu mă interesează să se ducă în excursii cu avionul până în țări care nu au nicio relevanță politică sau economică pentru România. Nu mă interesează unul care nu comunică, care nu a dat niciun interviu în 10 ani, deși funcția presupune transparență. Dacă primul funcționar al țării ar da exemplu de implicare, de asumare, și ceilalți ar începe să aibă altă conduită.
Stagnarea? Ei au vândut stagnarea sub titlu de stabilitate. România e stabilă? Nu, România stagnează, nu e stabilă. Să nu confundăm stagnarea cu stabilitatea!
Citește și Direcţia Silvică Argeş e în top la prime de pensionare: 714.982 lei pe 2024
„În primul guvern după Revoluție aveam nouă șefi de promoție”
Tot în legătură cu experiența de fost șef SIE, am câteva întrebări legate între ele. Ce ne puteți spune despre politica externă a României din ultimii zece ani? Dar despre politica externă a României de la Revoluție până astăzi? A fost politica externă a României, vreodată, la un nivel mulțumitor?
– În primul rând, politica externă este o prelungire a politicii interne. Politica externă este doar un mecanism prin care orice stat încearcă să-și promoveze obiectivele de politică internă.
Cronologic, plecând de la această idee, că politica externă este o prelungire a obiectivelor de politică internă, mie mi se pare că perioada de după Revoluție, 15 ani, a fost bine gestionată. Bineînțeles, întotdeauna poți să faci mai bine. Dar au existat niște obiective clare, NATO, UE, care au mobilizat foarte mult și care au determinat o acțiune proactivă a diplomației noastre. Am avut și diplomați de calitate, să nu uităm, în primul guvern după Revoluție aveam nouă șefi de promoție. Verificați câți șefi de promoție sunt în actualul guvern.
Am fost implicați, am avut obiective clar definite, dar după 2007, după intrarea în UE, am obosit cumva. Obiectivele s-au epuizat. N-a mai apărut ceva mobilizator, ceva care să schimbe. Am vrut investiții străine, dar n-am fost în stare să creăm o imagine atractivă de țară.
Politica externă înseamnă diplomația României și am avut tot mai puțini diplomați abili. Am început să importăm în diplomație, politicieni, jurnaliști, să folosim pozițiile de ambasador ca recompensă, restrângând tot mai mult numărul de profesioniști din diplomație.
Diplomați adevărați au statele care au opinii. Mă uitam la domnul Ciolacu, citind la ultimul congres PSD, a enunțat două idei care mi-au atras atenția.
Referindu-se la protecția mediului, la Green Deal, în abordarea UE. A spus Green Deal… N-a spus, a citit, evident. Green Deal este o idee foarte bună, dar a fost prost aplicată pentru că n-a ținut cont de specificitățile de țară.
Sunt total de acord. Singura problemă este că nu trebuia să o zică în Sala Palatului chestia asta. Trebuia să o zică la Bruxelles.
Nu a zis nimeni din România chestia asta la Bruxelles. Noi ne-am repezit să închidem Mintia, să închidem minele, să închidem tot, și acum observăm că nu prea avem alternative.
„Dubla cetățenie presupune dublu jurământ de credință”
Ce părere aveți despre angajații statului român care au dublă cetățenie, din aproape toate domeniile, inclusiv politica, atât internă cât și externă?
– Știți ce se întâmplă? Sunt state care interzic acest lucru. Dubla cetățenie presupune dublu jurământ de credință, de loialitate și de fidelitate. Asta înseamnă!
Ai jurat fiecărei țări că îi vei fi loial și că-i promova interesele. Dar ce faci într-un moment în care apare un conflict de interese la locul tău de muncă, de decident important în statul român. Cum iei decizii împotriva altei țări căreia i-ai jurat credință și care te poate trage la răspundere?
Spre exemplu, în serviciile secrete nu erau angajați decât cei care au o singură cetățenie. Evident, cea română.
Mie mi se pare că sunt segmente, în special publice, în care ar trebui decis clar, prin lege, așa cum e în cadrul serviciilor. E important să nu fie în slujba statului român cetățeni și cu altă cetățenie..
„Am interpretat greșit statutul nostru de membru UE și NATO”
Dle general, ce ne puteți spune despre relațiile României cu alte state?
– România trebuie să aibă o identitate proprie. M-am săturat să fiu o țară din Estul Europei, sau o țară din Balcani. Vreau să fiu România pentru toți, să știe exact unde sunt, cine sunt, ce pot să dau și ce vreau. Să ne asigurăm că cei din Occident sau de oriunde din lume știu cine și unde este România.
În anii 90, când am plecat pentru prima dată în deplasări externe, în Africa, indiferent de statul în care mă mișcam, când mă întrebau „de unde ești”, spuneam „România”, ei exclamau „a… Hagi, Ceaușescu, ARO”…
Și hai să vedem cine e acum România. Nici măcar Dracula nu mai este ce a fost. Nici pe asta n-am știut să o valorificăm.
În momentul în care România a intrat în Uniunea Europeană și în NATO, a căpătat, dintr-o dată, și o adversitate față de Rusia și China. Așa am crezut noi. Când, așa cum am spus de la început, politică externă a României ar trebui să fie o prelungire a elementelor, a obiectivelor de politică internă.
Noi am interpretat greșit statutul nostru de membru UE și NATO. De fapt nu noi, ci conducătorii noștri. În timp ce noi am început, ostentativ, să refuzăm dialogul cu China, spre exemplu, președinții chinezi erau invitați la Berlin, la Paris, la Londra. Se încheiau contracte majore cu firme chineze. La fel ne-am comportat și față de Rusia.
Ca o paranteză, în negocierile de la RIAD s-a aflat, pe surse, că Rusia a prezentat delegației americane cât au pierdut firmele americane prin retragerea după piața rusească, ca urmare a sancțiunilor economice. Peste 325 de miliarde de dolari.
Se va schimba percepția despre România atunci când o să găsim suficientă înțelepciune să înțelegem că nu vizite în insulele Capului Verde așteptăm de la președintele țării, ca să sară cineva cu portretul lui în apă.
„După ce jură cu mâna pe Biblie sau pe Constituție că vor trăi și vor muri pentru România, nu știu decât să se îmbogățească…”
Dle general, ne-a vizitat pentru prima dată în istorie premierul Japoniei, iar primul ministru român și-a dat demisia seara și, de supărare, n-a mai venit la serviciu…
– Da, iar premierul Japoniei a vizitat muzeul țăranului român, muzeul satului.
Este iarăși vorba despre responsabilitatea politicianului român. Premierul respectiv, Mihai Tudose, cel despre care vorbim, nici măcar nu are scuza domnului Ciolacu, că nu e educat. Acesta este suficient de educat ca să înțeleagă gravitatea faptei. Eu înțeleg că era afectat de modul în care a fost tratat de președintele partidului (Dragnea – n.a.). Însă, chiar dacă și-a dat demisia, era obligat să meargă la întâlnirea cu premierul japonez, pentru că primul ministru reprezintă țara, nu e în titlu personal. Durerile, bucuriile personale, mă interesează foarte puțin când vorbim despre țară.
Toți depun jurăminte, ca parlamentari, ca guvernanți.. că vor servi, că vor sluji… Și, din păcate, 99,9% dintre ei, după ce jură cu mâna pe Biblie sau pe Constituție că vor trăi și vor muri pentru România, nu știu decât să se îmbogățească și să se protejeze…
N-am o problemă cu persoana în sine, repet, cu domnul Tudose. Am o problemă doar cu faptul că nici măcar o dată n-a ieșit să spună „am făcut o greșeală”. Pentru că este în continuare un actor politic foarte important și e o persoană inteligentă. Asta ar însemna transparență și responsabilitate. Asta ar înseamnă asumarea răspunderii. Întoarce-te și explică!
0 Comentarii