Adevăratele motive ale achitării lui Călin Popescu-Tăriceanu

Se spune că presa reprezintă câinele de pază al democrației... Dar ce faci atunci când acest „câine” atacă necontrolat justiția?, scrie EVZ.ro.

Pentru început, trebuie precizat că potrivit art. 126 alin.(1) din Constituție „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.” Astfel, cei care înfăptuiesc justiția sunt judecătorii, nu procurorii.

În cursul zilei de ieri a apărut în presă, pe pagina de internet a publicației G4Media un articol referitor la achitarea fostului prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu.

Surpriză mare! Autorul materialului reinterpretează hotărârea de achitare, elogiind procurorii de caz și trimițând săgeți către judecătorii supremi...

Hotărârea, deși circulă în spațiul public de mai bine de o săptămână, nu este prezentată în integralitate pe pagina publicației g4media.

Dimpotrivă, în articolul prezentat cu titlu de exclusivitate, se găsesc opinii ale autorului articolului, cu trimitere trunchiată la câteva considerente din acuzația formulată de procurori ori din hotărârea de achitare.

Pentru cei ce au avut însă răbdare să citească hotărârea de achitare în integralitate, situația se prezintă cu totul altfel. Iată câteva elemente importante precizate de EVZ.ro:

Citește și Instanța i-a stricat planurile! Dani Mocanu nu mai are voie să plece la Chișinău

1. Înalta Curte a reținut că fapta de care a fost acuzat fostul prim-ministru NU EXISTĂ. Instanța supremă nu și-a întemeiat soluția de achitare pe aplicarea principiului „in dubio pro reo”, respectiv că „nu sunt probe suficiente”, ci, dimpotrivă, pe faptul că probele administrate în cursul procesului contrazic acuzarea, astfel că fapta NU EXISTĂ.

„Analizând acuzațiile formulate la adresa inculpatului Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, Înalta Curte constată că acestea vizează, din punctul de vedere al laturii obiective, două variante ale elementului material, respectiv pretinderea unor foloase materiale, precum și primirea sumelor de bani, toate acestea realizate, conform rechizitoriului, indirect.

Din probele dosarului, însă, Înalta Curte nu poate reține nici una dintre acțiunile pretins comise de către inculpatul menționat, în condițiile în care acestea nu a pretins, prin intermediul coinculpatului Petru Berteanu plata unei sume de bani, comision de 10% din valoarea plăților realizate de statul român, pentru a își îndeplini atribuțiile specifice funcției publice ocupate în legătură cu executarea contractului încheiat în anul 2004 de Statul Român cu Microsoft și Fujitsu Siemens Computers Gmbh Austria (FSC), după cum acesta nu a primit, indirect, suma de 800 000 USD de la ultima societate menționată, prin intermediul firmei inculpatului Petru Berteanu, Farlei Enterprises LLC.”

Citește și O nouă campanie iniţiată de ziarul nostru: „Fără bullying în şcolile argeşene!”. Dumitru Tudosoiu, despre violenţa în şcoli: „Sunt mulţi copii cărora le e frică să spună sau nu se duc cu drag la şcoală”

2. Înalta Curte a concluzionat că teza acuzării referitoare la existența unei datorii a fostului prim-ministru către consultanții politici ai partidului nu poate fi reținută!

Deci, fostul prim-ministru NU avea vreo datorie către consultanții politici ai partidului, pentru simplul motiv că nu a existat vreun raport contractual între cele două părți, respectiv, fostul prim ministru și consultanții politici.

În aceste condiții, din motivarea soluției de achitare reiese faptul că Petru Berteanu nu avea cum să îi plătească o „datorie” a fostului prim-ministru, de vreme ce o astfel de datorie nu exista.

„Înalta Curte a reținut faptul că Tal Silberstein și Arthur Finkelstein, consultanți electorali străini, au realizat activitățile specifice atât în favoarea inculpatului Călin Popescu-Tăriceanu, cât și în beneficiul Partidului Național Liberal, în cadrul campaniei electorale din anul 2008, fără să existe vreo relație contractuală directă între inculpat și societatea comercială la care era acționar martorul Tal Silberstein.”

„Înalta Curte consideră că nu se poate reține că STG Ventures, societatea ai căror acționari erau martorii Tal Silberstein și Shimon Shevez a prestat servicii de consultanță în favoarea exclusivă a inculpatului Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, activitatea fiind prestată în favoarea Partidului Național Liberal, formațiune politică al cărei cel mai important reprezentant era la momentul respectiv inculpatul, în calitatea sa de președinte și Prim Ministru.

De asemenea, nu se poate reține că între inculpat și societatea comercială menționată anterior s-ar fi încheiat un contract prin care primul să fi contractat servicii de consultanță în interes personal în cuantum de aproximativ 2 milioane de euro, contract ce ar fi generat obligația de plată a sumei menționate.”

„Contrar celor susținute de acuzare, nu există la dosarul cauzei probe directe din care să rezulte primirea la datele de 07 și 25 noiembrie 2008 a acestor foloase de către inculpat, ceea ce s-a probat fiind faptul că STG Ventures a primit de la firma lui Petru Berteanu suma menționată, fără a fi dovedit că această plată s-a realizat în baza unei înțelegeri între aceste inculpat și Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu.

Nu rezultă, deci, că ultimul inculpat menționat ar fi solicitat realizarea acestei plăți, aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a probat care ar fi fost motivul pentru care ar fi acționat în acest sens, teoria existenței unei obligații a inculpatului în favoarea STG Ventures corelativ consultanței electorale aferentă alegerilor parlamentare din 2008 nefiind probată în prezenta cauză.”

Citește continuarea pe EVZ.ro.

Citește și Îl are pe conştiinţă directorul Armand Chiriloiu pe inginerul silvic Sever Pahonţu? (17) Liviu Pătraşcu, manager SC Foresta S.A.: „Eu zic că alta era instituţia la care Sever Pahonţu trebuia să se adreseze pentru aspectele penale”