Acum!

de | 2.02.2012 17:05 | Opinii

O auzii și pe asta. Aseară. La televizor. Din gura unui lider. Mare. Cu multe dosare. Neîncheiate, amânate, orientate spre vremea prescripției. Ce zicea el, cu un cor de susținători? ”Mai bine cu un hoț la câștig decât cu un prost la pierdere!” Și era vorba de conducători. De comune, de orașe, de județe, de ministere, de guvern, de țară. ”Să fure, dar să conducă bine!”
Se fură de două decenii în țara asta. Se fură până nu mai rămâne nimic de furat, cum declara chiar un premier. S-au îmbogățit până peste poate domniile lor, trecători pe la conducere. Dar cât de bine i-a mers ei, țării? Vaca lor de muls cade pe brânci!
Ce isteți sunt ei, băieții deștepți. Atât de inteligenți de parcă nu s-ar putea fără ei la putere. Dar oare au murit toți oamenii cinstiți din țara asta? Sau câți au mai rămas sunt proști cu toții? Trebuie să plătim neapărat tribut corupților, ticăloșilor, hoților, șmecherilor care să ne conducă?
Se constată că mișcarea protestatarilor din piață – care de fapt reprezintă marea majoritate a populației țării, după cum constată chiar președintele și şeful de guvern – nu are lider. Dar nici nu se lasă (încă) remorcată de vreun partid. De fapt în derută se află întreaga comunitate. Cine să fie alesul? Aleșii?
Sloganuri, lozinci, strigăte, țipete, pancarte, steaguri, proteste, caricaturi… Demisia, suspendarea, alegeri anticipate… Nu te mai vrem, nu te mai suportăm, pleacă, pleacă, pleacă, ieși afară, javră ordinară… Capul lui Moțoc… Declarații: au dreptate, au de ce, dar altfel nu se poate, e nevoie de sacrificii! Ger de crapă pietrele. Iarnă grea, viață grea. Și nimic altceva nu se întâmplă, toate rămân așa cum au fost. N-au decât să strige ăștia până îi doare în gât, până leșină pe caldarâm…
Și chiar dacă s-ar întâmpla așa cum cer ei, azi, mâine, foarte curând sau ceva mai târziu, tot degeaba ar fi dacă ar fi numai atât. Demisia, suspendarea, anticipatele n-ar însemna nimic dacă lucrurile s-ar repeta cum s-au repetat de atâtea ori. Plecați voi, venim noi, tot ca voi. Sau dacă ar fi să se facă loc altora asemenea lor, care în loc să ne scoată din râpă, ne-ar înfunda și mai rău.
Acum. Fără întârziere. E timpul să apară cel așteptat. Necunoscutul. Necompromisul. Liderul de care avem nevoie. E cazul ca necesitatea să-l nască! Așa cum s-a întâmplat în momentele astrale ale istoriei popoarelor. E vremea să avem și noi momentul nostru astral. Măcar acum când am început să ne prăbușim.
Acum. Până nu e prea târziu. Pentru că dacă după acest cutremur din ianuarie, lucrurile se vor așeza strâmb, precum plăcile tectonice care se freacă unele de altele, nu va mai putea răzbi spre vârful puterii cel așteptat.
Demisie, suspendare, anticipate… Hei, și? Votul amețit, votul turmentat, votul înșelat, votul cumpărat… Fasolea și cârnatul, găleata și lopata, muzica și minciuna, deruta și ispita, licitația și ciolanul îi vor propulsa din praștia incertitudinii pe liderii mediocri, puși pe căpătuială, care își vor urmări interesele personale și de clan cum urmăresc copoii urma vânatului. Și vor avea grijă să-și apere cu legi fărădelegile, ca imunitatea, prescripția și multe altele.
Căutați-l pe cel curat ca un nou născut, nemânjit de zoaiele politice, neatins de corupție, iubitor de oamenii țării, în stare să se sacrifice. Dar să aibă și nebunia genială pe care nu o cunosc oamenii de rând, de a îndrăzni și de a putea până dincolo de limitele cunoscute și necunoscute. Care să aibă forța, magnetismul, puterea de fascinație a conducătorilor predestinați.
Nu știu ce trebuie să facă și cum anume. Dar știu că nu trebuie să repete nemerniciile celor care au fost și mai sunt încă. Și trebuie să aibă voința, priceperea și puterea să nu facă ce nu trebuie. Dacă nu-l căutăm, dacă nu-l găsim, dacă nu-l alegem, nu ne va rămâne decât să acceptăm că ne paște soarta pe care o merităm.
N-ar fi deloc ușor, pentru că este imposibil să conduci o țară de unul singur. Și nu este lesne să te înconjori de colaboratori capabili și cu intenții bune într-o țară în care s-a înrădăcinat obiceiul clientelei, ticăloșiei, corupției.
Să nu abdicăm. Că n-om fi blestemați să fim și de data aceasta ocoliți de noroc…
Prof. Marin Ioniță

Acest articol este despre:

Distribuie!

Articol scris de Jurnal de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii

Ultimele articole

Incendiu în Pitești, la o baracă de lângă calea ferată
Incendiu în Pitești, la o baracă de lângă calea ferată

Un incendiu a izbucnit, marți, la o baracă din Pitești, aflată lângă trecerea la nivel de cale ferată din zona CNCD. În construcția dezafectată, cu suprafața de aproximativ 10 mp, mai stăteau persoane fără adăpost. Focul s-a manifestat generalizat și nu au fost...

145 de școli din Argeș nu au pază și nici sisteme de supraveghere
145 de școli din Argeș nu au pază și nici sisteme de supraveghere

Din 500 unități de învățământ preuniversitar din Argeș, 145 nu au pază și nici sisteme de supraveghere. Prefectul Radu Perianu a declarat că este „un lucru extrem de îngrijorător”. Din cele 500, doar 82 sunt asigurate cu pază umană, 61 cu sisteme de supraveghere video...