Foto reprezentativă: Rose Fay, fosta sclavă, Bracketville; Data publicării: 1937 July 6;Library of Congress Prints and Photographs Division Washington, D.C. 20540 USA.
(Imperiul Roman subjugă Împărăţia Cerurilor – Episodul 5)
De la proverbul biblic „Bogatul stăpâneşte pe sărac, Iar împrumutatul este sclavul creditorului” (1), prin Prosbul-ul lui Hillel (care abrogă speranţa în ştergerea datoriilor şi meneşte înrobirea ca fatalitate a pauperizarii), Epistola către Efeseni a Apostolului Pavel, din Noul Testament, ajunge să consacre obedienţa sclavului faţă de stăpânul lui, în Capitolul 6: „5. Sclavilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti cu frică şi cutremur, cu o inimă sinceră, aşa cum ascultaţi de Cristos […]” (2).
Versetul a fost folosit până dincolo de jumătatea secolului al XIX-lea, contra sclavilor negri, de către stăpânii de sclavi americani (3).
Sigur că, aici, comentariile pot fi orientate către subiectul relaţiei stăpân-sclav (şi asta şi fac exegeţii), dar dacă „nu lungim vorba bătrâneşte”, atunci se observă că versetul Apostolului Pavel se află, dacă nu în contradicţie, atunci măcar în opoziţie cu Prima Poruncă a Decalogului: „6. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, din casa robiei./7. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Biblia ortodoxă, Deuteronomul, 5).
Citește și:
- Calinic donează Câmpulungului lucrările cumpărate de la regretatul Thury Ştefan
- Mătuşa primarului din Topoloveni a împlinit 100 de ani! A fost la înmormântarea reginei Maria!
- O bătrână din Drăganu trăieşte printre gunoaie, sub cerul liber
Apostolul Pavel îndeamnă pe sclavi/servitori să-l privească pe stăpânul lor ca şi când ar fi Cristos/Dumnezeu, ceea ce este opus spiritului Decalogului şi contrar atitudinii iudeilor, care nu au pregetat să aleagă moartea, decât să se închine împăratului roman, ca unui zeu (cum li s-a pretins).
Rembrandt van Rijn (1606 – 1669), „Apostolul Pavel”, c. 1657.
______________________________________________________________________________________________
Deprecierea divinităţii la nivelul stăpânului de sclavi sau/şi înălţarea stăpânului de sclavi la rang comparabil cu al lui Dumnezeu/Cristos par să-şi aibă originea în mutaţia subtilă operată de clanul lui Hillel asupra iudaismului, o mutaţie care înfloreşte în creştinism, prin contribuţia determinantă a Apostolului Pavel la formarea lui.
Promotorul Prosbul-ului, Hillel, este bunicul lui Hillel Gamaliel, iar acesta, la rândul său, este profesorul lui Saul din Tars (4), care, de la un moment dat, a devenit cel ce s-a numit Apostolul Pavel, astfel că direcţia către conceptul român de nexum – de la datoria materială de neclinit (dacă nu este rambursată), la lipsirea de libertate şi ideologia dezvoltând obedienţa sclavului -, se conturează de-a lungul a trei generaţii ale aceleiaşi familii de gândire abătute din fariseism.
La origine, Hilel, Rabban Gamaliel şi Pavel/Saul au fost, toţi trei, farisei – o fracţiune politică care (spre deosebire de saduchei), credea în înviere şi în viaţa de apoi (pecete pe care o regăsim în creştinism) -, dar pe o ramură a interpretării tot mai liberale a Legii, abătându-se de la respectarea ei strictă care era definitorie fariseismului.
Asocierea Apostolului Pavel cu Evanghelistul Luca, despre care se spune că i-a fost ucenic, extinde eventuala influenţă fariseică şi hilleliană asupra a patru generaţii şi la mai mult de jumătate din Noul Testament.
Dar, Noul Testament îl priveşte cu bunăvoinţă pe Hillel Gamaliel, relatând (în „Faptele Apostolilor”, text scris de Evanghelistul Luca) intervenţia sa hotărâtoare pentru salvarea de la moarte şi eliberarea apostolilor (5), astfel că este de presupus că influenţa hilleliană (de extracţie fariseică) asupra Noului Testament nu s-a limitat la slovele lui Pavel şi Luca.
Cutezând să suspende o parte din Porunci, Hillel a exemplificat ieşirea omului de sub Dumnezeu, un drum care va fi parcurs ulterior până la capăt, atât în creştinism, prin respingerea Torei de către Apopstolul Pavel, cât şi în iudaism, prin dramatica stabilire, în cursul aceluiaşi secol, a ceea ce s-ar putea numi „democraţia rabinică”.
Curajul lui Saul/Pavel să respingă Legea/Tora în bloc şi curajul rivalului său (din generaţia imediat următoare), Rabbi Joshua ben Hannanya (6), să respingă interpretarea dată de Dumnezeu Legii, se trag din precedentul creat de cutezanţa lui Hillel şi sunt amândouă ecouri hilleliene.
„Sfântul Gamaliel”, (detaliu) altarul Pogorârii de pe Cruce din capela Saint-Nicodeme, comuna Plumeliau, Franţa.
______________________________________________________________________________________________
Asta nu l-a împiedicat pe Joshua să polemizeze cu iudeo-creştinii, pe care i-a considerat eretici, deşi nici el nu s-a mai supus lui Dumnezeu.
Dar, după cum se spune în Talmud, la vederea „creativităţii” lui Joshua ben Hannanya, Dumnezeu a zâmbit:
„Ghemara relatează: La câţiva ani după aceea, rabinul Natan l-a întâlnit pe profetul Ilie [n.a. – Elijah, profetul ridicat la ceruri în viaţă fiind, pe care unii îl identifica cu Iisus, alţii cu îngerul Torei] şi l-a întrebat: Ce a făcut Sfântul, Binecuvântat să fie, în acel moment, când rabinul Yehoshua şi-a dat declaraţia? Ilie i-a spus: Sfântul, Binecuvântat să fie, a zâmbit şi a zis: Copiii Mei au biruit peste Mine; Copiii Mei au triumfat peste Mine.” (Bava Metzia 59b:5)
Este de presupus, de aceea, că zâmbise şi la Epistola către Galateni a Apostolului Pavel, unde apare întrebarea nimicitoare „Atunci, de ce Legea?” (7).
Imagine bizantină din secolul al XIII-lea a profetului Elijah/Ilie de la Mănăstirea Sfântul Ioan Lampadistis, din Cipru.
______________________________________________________________________________________________
Note
(1) Textul masoretic: Proverbe (corespunzător „Pildelor lui Solomon”, din Biblia ortodoxă), 22:7.
(2) Este varianta din „Noua Traducere În Limba Română” (Holy Bible, New Romanian Translation)/2006/Biblica, Inc, care foloseşte cuvântul „Sclavilor”.
Biblia ortodoxă traduce diferit:
” 5. Slugilor, ascultaţi de stăpânii voştri cei după trup, cu frică şi cu cutremur, întru curăţia inimii voastre, ca şi de Hristos, […]”
(Biblia ortodoxă/Noul Testament/Efeseni, Capitolul 6)
(3) „Thurman (^) relatează strategia bunicii sale materne Nancy Ambrose căreia, ţinută analfabetă de sclavia în care s-a născut, i s-a citit din Biblie, dar apoi nu mai voia să audă de Apostolul Pavel.
Ea i-a spus lui Thurman: „Întotdeauna stăpânul alb a folosit ceva de la Pavel ca text al lui. De cel puţin trei sau patru ori pe an, a folosit ca text: «Sclavi, fiţi ascultători faţă de cei care sunt stăpânii vostri…, cum spune Hristos». Apoi a continuat să arate cum a fost voia lui Dumnezeu ca noi să fim sclavi şi cum, dacă am fi sclavi buni şi fericiţi, Dumnezeu ne-ar binecuvânta”.
Ea a insistat că sensul textului trebuie să respecte criteriul ei de a-l descrie pe „Dumnezeu în care merită să crezi”.
Un text a cărui interpretare diminuează umanitatea ascultătorilor săi nu poate spune adevărul cu privire la justiţie sau orice altă idee transcendentă.
„Year 1: A Philosophical Recounting”/Susan Buck-Morss/pag.210/Massachusetts Institute of Technology/2021
(^) Howard Washington Thurman (18 noiembrie 1899 – 10 aprilie 1981) a fost un autor, filozof, teolog, mistic, educator şi lider american pentru drepturile civile.
(4) Faptele Sfinţilor Apostoli, 22:
” 3. Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei şi crescut în cetatea aceasta, învăţând la picioarele lui Gamaliel în chip amănunţit Legea părintească, plin fiind de râvnă pentru Dumnezeu, precum şi voi toţi sunteţi astăzi.”
(5) Faptele Sfinţilor Apostoli, 5:
„33. Iar ei, auzind, se mâniau foarte şi se sfătuiau să-i omoare.
34. Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin,
35. Şi a zis către ei: Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni.
36. Că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând că el este cineva, căruia i s-au alăturat un număr de bărbaţi ca la patru sute, care a fost ucis şi toţi câţi l-au ascultat au fost risipiţi şi nimiciţi.
37. După aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, în vremea numărătorii, şi a atras popor mult după el; şi acela a pierit şi toţi câţi au ascultat de el au fost împrăştiaţi.
38. Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
39. Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.
40. Şi l-au ascultat pe el; şi chemând pe apostoli şi bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus şi le-au dat drumul.
41. Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară.
42. Şi toată ziua, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să binevestească pe Hristos Iisus”.
(6) Rabbi Yehoshua ben Hananyah (c.80 – c.110): Tannaim din a treia generaţie, a fost doar al doilea după R. Eliezer printre studenţii lui R. Yochanan b. Zakkai. A înfiinţat o academie în Peki’in şi a devenit rivalul lui R. Eliezer. Independenţa sa l-a adus în conflict şi cu autoritatea lui Rabban Gamaliel II, cunoscut drept Gamaliel din Yavne (nepot al lui Gamaliel I, care, la rândul lui, conform tradiţiei, a fost nepot al lui Hillel); când i s-a supus, în cele din urmă, a devenit cel mai influent savant al timpului său.
A polemizat cu iudeo-creştinii, considerându-i eretici.
(7) English Standard Version 3:19.: „Why then the law?”
Disclaimer:
Acest eseu propune o interpretare care nu le exclude pe cele consacrate, ci doar le-o adaugă; critica pe care o dezvoltă asupra unor texte religioase nu este nimic mai mult decât critica unor texte; cititorii sunt avertizaţi că autorul eseului nu l-a destinat să aducă atingere credinţei şi că este conştient că acesta nu ar fi un obiectiv nici folositor, nici realizabil.
link: Episodul 1: „O lume imperfectă, resemnându-se la ceva mai rău: lupta de clasă”
link: Episodul 2, partea I: „Cel mai mic în Împărăţia cerurilor: Hillel”
link: Episodul 2, partea a II-a: „Cel mai mic în Împărăţia cerurilor: Hillel”
link: Episodul 3, partea I: „Cele Douăsprezece Table romane contra celor Două Table evreieşti”
link: Episodul 3, partea a II-a: „Cele Douăsprezece Table romane contra celor Două Table evreieşti”
link: Episodul 4: „Contorsiuni avocăţeşti în faţa lui Dumnezeu”
0 Comentarii