Decretul președințial de instituire a stării de urgență a avut impact și asupra executării silite, astfel că ea va continua numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină stabilite prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii dreptului la viață și integritate fizică al participanților.
Forurile profesionale au decis suspendarea actelor de executare silită directă pe parcursul stării de urgență, pentru evitarea răspândirii COVID-19, astfel că în prezent continuă toate formele de executare indirecte, de exemplu poprirea veniturilor și a conturilor bancare, executările silite îndreptate asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorilor etc.
Ca urmare, nu se pot pune în executare în această perioadă, de exemplu, hotărârile judecătorești având ca obiect stabilire domiciliu minor, legături personale cu minorul sau evacuarea debitorului dintr-o locuință.
Cererile de încuviințare a executării silite vor fi, în continuare, soluționate de instanțele judecătorești, neimplicând participarea părților la ședința de judecată, întrucât sunt cauze ce se soluționează în camera de consiliu, fără citare.
În situația în care acte de executare au fost efectuate și comunicate anterior lunii martie 2020, pe parcursul stării de urgență decretate, termenul de contestare în instanță se suspendă până la încetarea acesteia, urmând ca apoi să înceapă să curgă termenul procedural de contestație la executare de 15 zile.
În aceeași ipoteză, la calcularea termenului de contestare vor fi cuprinse și zilele dinainte de instituirea stării de urgență, urmând ca acest termen să curgă din nou după încetarea acestei stări.
Formularea contestației la executare nu suspendă executarea silită, partea interesată având dreptul de a formula cerere de suspendare provizorie a executării silite, care se judecă și în prezent, în regim de urgență.
Contestațiile promovate în timpul stării de urgență nu vor fi soluționate, stabilirea termenelor de judecată urmând să aibă loc abia după ridicarea măsurii decretate.
Adică starea de urgență atrage o încetinire a derulării procedurilor execuționale în materie civilă, însă nu la sistarea sau suspendarea acestor măsuri.
Debitorii nu se vor aștepta, în prezent, nici la întreruperea efectuării de noi acte de executare silită împotriva lor și nici la ridicarea măsurilor deja instituite, cum ar fi, spre exemplu, poprirea conturilor bancare sau a veniturilor periodice.
În concluzie, singurele măsuri care nu vor fi efectuate în perioada stării de urgență sunt cele privitoare la evacuările silite și la executările silite directe, între care mai amintim predarea silită a bunurilor mobile, celelalte urmându-și cursul normal.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
0 Comentarii