Răspunderea civilă poate îmbrăca mai mult forme, în funcție de subiectul acesteia și de persoana care este chemată să repare prejudiciul cauzat.
Dacă cea mai cunoscută variantă a acestei instituții juridice este răspunderea pentru fapta proprie, nu de puține ori întâlnim în practică situații ce solicită angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale.
Proprietarul animalelor domestice, animalelor sălbatice care trăiesc în captivitate, gestionarul fondului de vânătoare, administratorul fondului cinegetic ori autoritatea publică centrală răspund pentru prejudiciile cauzate de animale, independent de orice culpă, chiar dacă acestea au scăpat de sub paza lor. Exonerarea de răspundere pentru prejudiciul cauzat de animale poate interveni numai în măsura în care se face dovada că dauna a fost provocată de fapta victimei înseşi, de fapta unui terţ sau dintr-o cauză de forţă majoră.
În astfel de situații, sunteți în drept să solicitați de la persoana care deține animalul în posesie sau cel care are obligația de supraveghere acoperirea prejudiciului atât material, cât și moral (de exemplu, degradarea sau distrugerea unui bun, vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane, atingerea adusă onoarei, reputației, a acelor valori nepatrimoniale legate indisolubil de persoană).
Pentru aceasta, este necesar să identificați datele privind proprietarul care deține animalul în pază, să estimați valoarea prejudiciului cauzat şi să pregătiţi materialul probator (puteți uza de proba cu martori, înregistrări audio/video, fotografii, raportul de expertiză medico-legală, precum și alte acte medicale care fac dovada tratamentului suportat în urma acțiunilor cauzate de animal).
În situaţia în care proprietarul animalului refuză să acopere amiabil prejudiciului cauzat, cel prejudiciat trebuie să promoveze o acțiune de răspundere delictuală la instanța de judecată de la domiciliul pârâtului, în cuprinsul căreia să solicite repararea prejudiciului material, dar și a celui moral, sub aspectul suferințelor fizice, psihice suportate, precum și alte cheltuieli ocazionate de depunerea acțiunii.
Termenul de prescripție a acțiunii este de 3 ani și începe să curgă din momentul în care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască existența prejudiciului și persoana obligată să-l repare.
De exemplu, o primărie a fost obligată de instanțele de judecată să plătească despăgubiri unei femei atacate şi mușcate de un câine vagabond; pe aceeași cale a fost obligată o persoană să plătească alteia despăgubiri reprezentând contravaloarea avariilor autoturismului provocate în urma impactului cu animale domestice lăsate libere și nesupravegheate pe drumurile publice, proprietatea primeia.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
0 Comentarii