# Orele figurează ca lucrate în proiectele POS-DRU, din care fostul rector a câștigat 720 milioane în doar patru luni # Recordul absolut îl deține secretarul științific al Universității Pitești, Camelia Burtescu, cu 19,58 ore pe zi lucrate timp de o lună întreagă. Comentarii foarte interesante am primit în urma materialului de săptămâna trecută, intitulat „Raportul Brăslașu zguduie Universitatea de Stat din Pitești”. Era vorba despre o analiză legată de situația celor 16 proiecte europene derulate la Universitate prin POS-DRU, făcută de o comisie prezidată de prorectorul Mihai Brăslașu, ale cărei concluzii lasă întreaga instituție în ofsaid, la mai multe capitole. Raportul comisiei vorbește de întârzieri uriașe la rambursarea sumelor cheltuite deja în implementarea proiectelor, fapt soldat cu o gaură în bugetul Universității care se ridică în prezent la peste 20 miliarde lei vechi. De asemenea, există suspiciuni de favoritisme în atribuirea unor contracte pentru bunuri și servicii în cadrul proiectelor, precum și asupra salariilor de-a dreptul uriașe pe care managerii și ceilalți conducători din proiecte le-au încasat pe perioada derulării. Discutăm aici de sume care, numai pe primele patru luni ale acestui an supuse analizei, sunt pentru unii de ordinul sutelor de milioane. Campioni absoluți sunt conducătorii majorității celor 16 proiecte POS-DRU, cum ar fi fostul rector Gheorghe Barbu, care a încasat nu mai puțin de 720 milioane lei vechi în numai patru luni, fostul aspirant la funcția de rector, Gheorghe Șerban, cu un total de peste 276 milioane lei, ori profesorul Viorel Nicolae, care contabilizează din proiectele pe care le conduce, tot pe primele patru luni ale acestui an, un total care depășește 500 de milioane lei vechi. Lor li se adaugă însă și mulți alții care și-au tras efectiv partea leului din proiectele POS-DRU, la care Universitatea a contribuit deja cu 1 milion de euro, fără a i se returna nici jumătate din sumele cheltuite, în care grosul îl reprezintă tocmai asigurarea acestor salarii imense. Situația e devenit așadar de-a dreptul scandaloasă, deci nu ne mirăm de ce comentariile la materialul nostru n-au întârziat să apară. După cum veți vedea, pornind de la un astfel de comentariu primit, aveam să descoperim și alte amănunte șocante, chiar de neînchipuit, tot pe subiectul proiectelor POS-DRU.
Pe site-ul Jurnalului, un cititor care semnează Paul ne-a trimis zilele trecute următorul comentariu legat de articolul cu proiectele POS-DRU de la Universitatea Pitești: „Dacă se va cerceta mai atent/adânc/corect se vor descoperi mult mai multe matrapazlâcuri, cele mai multe penale. Am atras de mai multe ori atenția că ne batem joc îngrozitor de cei mai performanți intelectuali – profesorii – obligându-i să lucreze 40-50 de ore pe zi, am în vedere faptul că au 5-7 norme, unele în alte localități, conduc și alte instituții, sunt în firme private și în proiecte europene… Dacă ei nu sunt conștienți și vor să se sacrifice, noi nu suntem de acord și rugăm sindicatul și pe cei care normează munca să-i protejeze, adică o singură normă, dar adevărată, de ținută și de nivel universitar”. Doar cine nu vrea nu observă tonul sarcastic în care autorul comentariului deplânge soarta nemiloasă a unor profesori din Universitate, nevoiți să dea în clocot de atâta muncă, spetindu-se cu programul oficial de la catedră, cu normele didactice multiple, cu numeroasele ore de salahoreală la proiectele POS-DRU, la care se adaugă pentru unii și activitățile din firmele private. Stai să te întrebi, și pe bună dreptate, dacă nu cumva unii nefericiți n-au ajuns să muncească și câte două-trei zile pe zi, comprimând timpul așa cum nici Einstein n-a reușit s-o facă și eliminând în totalitate somnul și celelalte activități cotidiene la care se dedă prostimea de rând. De
altfel, chiar Raportul Brăslașu avea să constate mari ciudățenii la capitolul orelor de muncă prestate de unii din cei implicați în proiectele POS-DRU. Ba chiar a avertizat, cu multă îngrijorare, asupra pericolului de îmbolnăvire a salariaților, din cauza suprasolicitării provenite din depășirea grosolană a timpului zilnic de muncă prevăzut în Codul Muncii. „Pentru evitarea depășirii timpului de muncă peste limita celor 12 ore prevăzute în Codul Muncii, dar și pentru prevenirea îmbolnăvirii salariaților, prin prestarea unei munci intensive, Comisia recomandă măsuri de îmbunătățire a evidenței timpului de muncă, în contextul obligației pe care angajatorul o are de a ține evidența muncii prestate de către salariații lui”, scrie negru pe alb în raportul final al comisiei neliniștite de o asemenea constatare. Lucrurile stau însă mai rău decât s-ar putea crede, motiv pentru care noua conducere a Universității ar face foarte bine să amenajeze în instituție o permanență SMURD, care să intervină prompt atunci când vor cădea răpuși cei cu programul încărcat într-o zi cât pentru trei zile. Și iată pe cine ar trebui să stea cu ochii cu prioritate SMURD-ul, ba chiar și echipele de descarcerare din munca înrobitoare.
Fostul rector Gheorghe Barbu și-a sacrificat somnul pentru muncă
Ca și la salarii, cel mai monstruos stă la capitolul ore de muncă fostul rector Gheorghe Barbu. Conform statisticii oficiale efectuate de comisia de analiză, pare chiar o minune că dânsul mai prezintă încă semne vitale după o asemenea caznă neomenească de-a dreptul. Păi judecați și dvs, văzând cum se prezintă situația orelor lucrate de dl Barbu în proiectele POS-DRU, pe primele patru luni ale anului. În lunile ianuarie și februare, deci pe acele geruri și zăpezi năprasnice, dânsul s-a întrecut pe sine, lucrând în medie câte 18,35, respectiv 18,95 ore pe zi! Ceea ce înseamnă că, timp de două luni, fostul rector n-a dormit mai mult de 4 ore pe zi. Ar fi putut să aibă somnul ceva mai lung doar dacă și l-ar fi petrecut chiar la Universitate, eliminând astfel timpii de transport acasă, și mâncând, eventual, tot în somn. Lunile martie și aprile au fost însă ceva mai relaxante, Gheorghe Barbu revenindu-și puțin în simțiri, cu medii de 14,33, respectiv 15,5 ore de muncă pe zi. În acest caz, pare limpede că fostul rector a dormit acasă, având deja la dispoziție 9-10 ore pentru somn, navetă acasă-serviciu, masă și alte necesități. Oricum, o muncă de un asemenea ritm, timp de patru luni neîntrerupte, nu este la îndemâna oricui, motiv pentru care putem trage concluzia că Gheorghe Barbu nu este cu nimic mai prejos ca un campion olimpic. Veți vedea însă că la Universitate nu sunt numai campioni în câmpul muncii, ci și campioane. Care chiar îl depășesc la performanțe pe fostul rector.
Camelia Burtescu, record absolut la muncă: 19,58 ore pe zi, o lună întreagă!
De pildă, e o adevărată minune că doamna Camelia Burtescu, secretar științific în cadrul Universității Pitești, se mai află încă în plan vertical, dacă ne uităm ce-a pățit în ultimele patru luni, când a muncit, non-stop, cât trei oameni la un loc. Tot pe gerurile și zăpezile groaznice din ianuarie-februarie, dânsa a adunat medii orare de muncă înspăimântătoare pentru un om de rând, darămite pentru un puturos: 18,85, respectiv 18,62 ore de muncă pe zi. Nu s-a dat însă bătută, astfel că în luna aprilie a reușit să stabilească recordul absolut la timp de muncă în întreaga Universitate: 19,58 ore pe zi! Doar în luna martie, când a contabilizat o medie de „numai” 16,8 ore pe zi, și-a permis să-și mai tragă un pic sufletul… Oricum, să lucrezi timp de o lună aproape 20 de ore pe zi, reprezintă o performanță uluitoare, demnă de Guiness Book. Doamnei Burtescu i-a mai rămas vreme, în cele 4 ore libere, doar cât să apuce să doarmă în timp ce merge acasă mâncând și făcând duș concomitent. Fostul rector Gheorghe Barbu și secretarul științific Claudia Burtescu sunt deci recordmanii absoluți la media orelor zilnice de lucru, dar sunt și alții care țin steagul sus la acest capitol. Profesorul Viorel Nicolae, de pildă, unul din fruntașii proiectelor POS-DRU, contabilizează 14,95 h/zi în ianuarie, 12,2 h/zi în februarie și 13,9 h/zi în aprilie. Ce e drept, cu pauză de revenire în martie, când n-are nicio oră lucrată, fiind probabil în concediu. Iar exemplele de salahoreală pot continua. Nu mai puțin de 97 de persoane din cadrul Universității sunt consemnate în raportul comisiei de analiză ca făcând parte și fiind retribuite din proiectele POS-DRU. Deci având contabilizate, alături de cele 8 ore normale de lucru, la care se adaugă pentru unii și norme suplimentare, un alt plus de ore plătite și în proiectele respective. Noi nu mai facem alte comentarii, lăsându-vă pe dvs să trageți concluziile așa cum doriți. Ba nu! Cu un comentariu de la cititori am început, tot cu un comentariu de la cititori încheiem: „Oare dorm bine noaptea? Salariații de rând stau pe salarii de 5-6-8 mil și li s-a spus în nenumărate rânduri că nu sunt bani”. Semnat: un muritor.
Material realizat de Mihai BĂDESCU
0 Comentarii