# Scandalul ING Bank pune punct unei cariere controversate. Executorul judecătoresc Eugen Fieraru și-a câștigat, în Pitești, o notorietate nu tocmai bună, din cauza modului foarte discutabil în care a pus în executare silită hotărâri judecătorești, în multe din dosarele pe care le-a avut în lucru fiind implicate nume grele. În perioada 2003-2004, doi miniștri ai justiției au decis suspendarea din funcția de executor judecătoresc a lui Fieraru, iar actualul ministru Cătălin Predoiu i-a dat sancțiunea cea mai grea: excluderea din profesie. Dosarul care l-a făcut pe ministrul Predoiu să vrea căzut capul lui Fieraru este cel al scandalului executării silite a ING Bank, bancă despre care se spune că ar fi clienta unei societăți de avocatură în care ministrul Justiţiei ar avea oareșce interese.
Eugen Fieraru: ”Am sesizat CEDO despre supendările mele anterioare”
# Spuneți-mi, vă rog, domnule Fieraru, de ce ați refuzat până acum să vă exprimați punctul de vedere în presă?
– O să vă explic de ce am ajuns la concluzia că nu are rost să mai comunic cu presa. În anul 2003, ministrul justiției de atunci a emis un ordin de suspendare a mea, ordin pe care l-am contestat în instanță și am obținut câștig de cauză, acel document fiind declarat ilegal de către instanța de judecată. Imediat după asta, același ministru al justiției a emis un alt ordin de suspendare a mea, ordin care a pățit la fel ca și primul. În anul următor, 2004, ministrul justiției, altul decât cel care dăduse primele două ordine, a emis un nou ordin de suspendare a mea din funcție, însă și acesta a fost declarat ilegal de către instanța de judecată, în urma contestației mele. Acum, actualul ministru al justiției dă un ordin de excludere a mea din profesie. Pentru ce toate acestea? Pentru că mi-am făcut datoria? Eu am devenit executor judecătoresc imediat după revoluție și am avut în executare dosare grele, împotriva unor debitori importanți. Nu vă puneți întrebarea că poate mi-am pus în cap o grămadă dintre aceștia?
# Despre asta voiam să vă întreb și eu, despre acest ordin și despre hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină prin care sunteți sancționat cu excluderea din profesie.
– Am primit telefoane din partea presei, în care eram întrebat despre această decizie, am văzut și eu pe internet, pe site-ul Lumea Justiției, articolul în care s-a scris despre asta, dar mie încă nu mi s-a comunicat oficial nimic. Nu comentez în niciun fel decizia ministrului justiției și nici hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină a UNEJ.
# Veți ataca hotărârea comisiei?
– Bineînțeles că da. Oricum, am sesizat și CEDO despre suspendările mele anterioare, care, deși declarate ilegale de către instanță, m-au lipsit de venituri pe o perioadă de trei ani.
Fieraru acuză Consiliul Director al Camerei Executorilor de abuzuri
# Am văzut că ați făcut plângere penală la Parchetul Curții de Apel și împotriva membrilor Consiliului Director…
– Da, sigur. Pentru că, potrivit legii, ei nu au dreptul să se pronunțe asupra actelor din dosar, ci doar să înainteze cazul la Comisia de disciplină, singura care poate judeca acțiunea disciplinară. Dânșii, în schimb, au comentat că eu aș fi făcut abuzuri, că am trecut în procesul verbal cheltuieli de executare care nu sunt probate cu documente și pentru care nu există dovada achitării lor. Ei nu au în atribuții să se pronunțe asupra acestor acte, ba, mai mult, la dosar chiar am depus procesul verbal cu cheltuielile, facturile și dovezile de plată a sumelor.
# La dosar nu sunt depuse toate documentele doveditoare ale acestor cheltuieli, lipsesc facturile şi chitanţele pentru onorariul avocatului Mihai Cocaină. Dar dvs vi se pare normal şi justificat un onorariu avocaţial de 6.000.000 lei?
– Legea nu stabilește în sarcina executorului judecătoresc, și executorul judecătoresc nici nu are voie, să diminueze onorariul avocatului. Asta o poate face doar instanța de judecată, care are dreptul ca, în cazul în care constată că onorariul avocațial este disproporționat de mare în raport cu prestația, să diminueze acest onorariu. Executorului i se stabilește prin lege un onorariu maximal, iar onorariul meu, în dosarul despre care vorbim, cel al executării ING Bank, a fost de 74,4 lei, nu a fost o sumă mare. Eu, ca executor judecătoresc, trebuie să le consemnez în proces verbal ca și cheltuieli de executare și este legal și normal ca creditorul să își recupereze aceste cheltuieli, pe care, altfel, le-ar suporta din buzunarul lui.
# Domnul avocat Cocaină a declarat la Baroul Argeș că onorariul său în acel dosar a fost unul modic, pentru că prestația sa nu a fost una semnificativă. Totuși, acest onorariu se ridică la 6.000.000 lei, care nu mi se pare absolut deloc o sumă modică. Pe lângă acest onorariu „modic”, a mai facturat încă 6.000.000 lei pentru așa-zise servicii de audit. Toate aceste sume le-ați consemnat în procesul verbal. Vi se par sume modice?
– În legătură cu onorariul, v-am spus, acesta putea fi diminuat doar de instanța de judecată. Cât despre acele servicii de audit, doar furnizorul poate aprecia valoarea serviciilor. Iar legea nu îl limitează cu nimic. Iar ceea ce legea nu interzice, este, evident, permis. După cum probabil că ați văzut, nu eu am angajat acel prestator de servicii de audit (Intel Blitz Audit SRL, firma avocatului Mihai Cocaină – n.r.), ci creditorul (Florin Sergiu Bălan – n.r.).
# Încercați să vă imaginați dv în situația debitoarei ING Bank, executate pentru acele sume aberant de mari. Cum ați vedea lucrurile dintr-un astfel de unghi?
– …Așa cum vă spuneam, furnizorul de servicii de audit poate să își stabilească ce preț vrea el, oricât de mare, legea nu îl oprește.
„Dacă legea nu interzice, poate să facă cerere de executare silită și de 11 ori”
# Deși sediul debitoarei este la București, s-a considerat de către instanța de la Pitești că Judecătoria sectorului 3 București nu este competentă să judece contestația la executare a debitoarei . Chiar dv ați început executarea silită împotriva unei filiale a acestei bănci, mă refer la filiala Pitești-Exercițiu a ING Bank, deși, așa cum se știe, sediul fiind unul dintre atributele de identificare ale unei persoane juridice, era normal ca instanța de la sediul debitoarei să judece cauza, iar executarea silită să se facă la sediul ei.
– Singura competentă să judece contestația la executare este judecătoria care a dat hotărârea definitivă și încuviințarea de executare silită. Iar aceasta era Judecătoria Pitești. Cât despre actele de executare, art. 371 indice 1 din Codul de procedură civilă spune că „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau prin alt titlu, se aduce la îndeplinire de bună voie, iar în caz contrar obligația se aduce la îndeplinire prin executare silită.” Pot fi executate silit toate bunurile debitoarei, potrivit legii. Asta însemnând sediu, filiale, sucursale, puncte de lucru… nu contează de unde, ci absolut toate bunurile. Ca să înțelegeți, vă dau un exemplu. Dacă aveți un accident de mașină – Doamne ferește! – din care rămâneți cu o invaliditate și îl dați în judecată pe cel care v-a accidentat, cerându-i să vă plătească cheltuieli de spitalizare, daune morale etc., iar autorul accidentului își are domiciliul într-o altă localitate decât dvs, dar aflați că are și un teren în localitatea în care domiciliați dvs, nu este normal să îi cereți executorului judecătoresc să execute și acel teren?
# Am înțeles despre ce este vorba. Totuși, dacă așa stau lucrurile, de ce ați oprit actele de executare în momentul în care debitoarea a opus executării sentința dată de Judecătoria sectorului 3 București?
– Pentru că era o hotărâre judecătorească și ăsta era singurul mod în care aveam voie să procedez.
# Clientul dvs a introdus 11 cereri de ordonanță președințială pentru a vă obliga să continuați executarea silită și, până la urmă, din 11 încercări, a și găsit instanța care să îi dea încuviințarea. Este normal așa ceva? Nu vi se pare că este aberant?
– Legea nu îl oprește să facă asta, poate să facă cerere de câte ori vrea. Și, cum vă spuneam, ceea ce legea nu interzice, înseamnă că este legal.
Fieraru l-a reclamat pentru corupție până și pe procurorul Radu Sevastian
# Am văzut că ați trimis o scrisoare fostului ministru al justiției, Monica Macovei, în perioada mandatului domniei sale, în care ați spus că ați fost cercetat, anchetat și trimis în judecată de către procurorul Radu Sevastian care, la acea vreme, era procuror la Judecătoria Pitești. În acea scrisoare ați pus într-un con de umbră probitatea morală și profesională a procurorului, despre care ați lăsat să se înțeleagă că ar fi acționat la comandă, că ar fi incompetent și corupt. Ce anume v-a determinat să afirmați așa ceva? (în scrisoarea către Monica Macovei, executorul Eugen Fieraru a susținut că: „Am fost trimis în judecată din comandă, aşa cum menţionam prin adrese oficiale comunicate la timpul respectiv, completând acum cu două mari semne de întrebare din: – Corupţie?, – Incompetenţă? Tot prin adresele comunicate în acea perioadă precizam că între instituţiile noastre există o ruptură imensă, acum este o certitudine. Această ruptură din păcate a fost făcută de anumite cercuri de interese, cu concursul organelor de urmărire penală ce au dorit şi încă se mai doreşte ca executorul judecătoresc să fie o simplă marionetă ce trebuie să se teamă în funcţia sa.” – n.r.)
– Păi dacă o să luați dosarul în care am fost eu cercetat, o să vedeți că actele și rezoluțiile procurorului se contrazic între ele. În timpul cercetării mele, procurorul a fost avansat, de la Parchetul de pe lângă Judecătorie la cel de pe lângă Tribunal. Am fost suspendat din funcție pe o perioadă de 3 ani, timp în care nu am avut niciun venit și nici ulterior nu am primit niciun ban pentru acea perioadă. Presa a scris cu litere mari, pe prima pagină, când am fost eu suspendat din funcție. Dar nu a scris nimeni când am fost achitat sau când instanța de judecată a declarat ordinul ministrului justiției ilegal.
Adriana GÂNDILĂ
0 Comentarii