# Șapte zile în Israel (4). După ce am vizitat Memorialul Holocaustului, obiectiv aproape obligatoriu în programul fiecărei agenţii de turism care propune Ierusalimul spre vizitare, am părăsit capitala ca să mergem la Marea Moartă. Un singur lucru aș vrea să mai spun despre Memorialul ”Yad Vashem” şi despre Holocaust, în general, asta şi ca să putem înţelege mai bine cât de adânc a marcat această traumă subconştientul poporului evreu: au existat cazuri de supravieţuitori care au renunţat la religia mozaică după ce au ieşit din lagărele naziste, spunându-şi că Dumnezeu nu există din moment ce a permis ca nişte oameni să faca aşa ceva altor oameni. Ca să ajungi la Marea Moartă, spre graniţa de est, cu Iordania, mergi pe Autostrada 1. Da, există autostradă în Deşertul Iudeii, o uriașă limbă neagră ce împarte în două o mare de nisip. Deşi sunt tentat să fac o comparaţie cu România și la acest capitol, mă abţin şi probabil bănuiţi de ce. Până să intrăm pe autostradă, am tangentat doar teritoriile palestiniene, dar am pătruns, în schimb, pe teritoriul cu aşezările coloniştilor evrei. Am profitat de faptul că Amir, ghidul nostru, îşi uitase ochelarii acasă şi cum el locuia într-o astfel de aşezare, am putut observa mai bine cum trăiesc coloniştii evrei în proximitatea graniţei cu Autoritatea Palestiniană. Sunt două tipuri de colonişti, unii care şi-au întemeiat familii şi trăiesc în cartiere cochete, construite cu sprijinul statului evreu şi cei veniţi la prima mână sau fără familii. În această categorie intră şi cei divorţaţi, cum era cazul ghidului nostru, persoane care locuiesc în nişte barăci ca de şantier contra unei chirii modice, aproape de zero, până reușesc să se mute și să îşi întemeieze un cămin. Teritoriul e arid spre selenar, în jur vezi numai piatră şi nisip biblic, că doar suntem în Iudeea, nu? Din când în când, absolut răzleţ, mai zăreşti câte un beduin călare pe catâr, netulburat de civilizație, trăind la fel ca în urmă cu 2000 de ani. Coloniile cu barăci sunt înconjurate de sârmă ghimpată, iar la intrare există un filtru unde trebuie să prezinţi un permis de trecere. În rest, dincolo de sârma ghimpată, nisip cât vezi cu ochii. Spiritul și vântul Iudeii îți biciuiesc amândouă obrazul, amintindu-ți de Vechiul Testament. Gabriel Grigore
0 Comentarii