Filozof și sociolog argeșean, Dumitru Cristian Amzăr s-a născut la 21 octombrie 1906, primul dintre cei 9 copii ai lui Cristian F. Amzăr și al Ioanei, țărani înstăriți din Cerșani, plasa Teleorman, județul Argeș. Amzăreștii din generația bunicului patern deținuseră moșiile foste Budișteanu dintre Bradu Mare și Cerșani, precum și la Gliganu, în partea de sud a județului. Dumitru Amzăr a urmat cursurile primare la Școala mixtă Suseni, Cerșanele, județul Argeș, studiile gimnaziale la Pitești, iar între 1922 și 1926 este elev la Liceul „I. C. Brătianu“ din aceeași localitate. Publicist cu preocupări de sociologie, etnologie şi filosofie Dumitru Cristian Amzăr se stinge din viață la 10 martie 1999 în Germania.
A fost discipolul lui Dimitrie Gusti
Protagonistul nostru urmează Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti, iar licenţa o obține în 1930, sub îndrumarea lui N. Ionescu. Ca discipol al lui Dimitrie Gusti, participă între 1929 și 1931 la numeroase cercetări monografice de teren. Ulterior, se detaşează de cele două şcoli în cadrul cărora s-a format și anume şcoala sociologică a lui Gusti şi şcoala filosofică a lui N. Ionescu, intrând în polemici cu foştii săi colegi. Îşi continuă pregătirea filosofică în Germania. La Freiburg, îl audiază pe Heidegger între anii 1932 și 1934. Oferă, în anul 1934, în colaborare, prima versiune integrală în limba română a Criticii raţiunii practice. Se numără printre fondatorii şi redactorii revistei de cultură Rânduiala. Arhivă de gând şi faptă românească (alături de E. Bernea, I. I. Ionică şi I. Samarineanu). În 1939, este profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti, apoi, din 1940, este secretar de presă în cadrul Legaţiei României de la Berlin. Rămâne în Germania, unde, printre altele, este lector de limba şi literatura română la Universitatea din München, apoi profesor de filosofie la Wiesbaden. Îşi susţine doctoratul în filosofie la Mainz, cu teza Der walachische Fremdenroman Johann Friedrich Mayers.
A tradus prima versiune integrală în limba română a Criticii raţiunii practice a lui Kant
Dumitru Cristian Amzăr şi-a situat întreaga gândire sub auspiciile conceptului de rânduială, văzut, în dimensiunea lui ontologică, drept „legea eternă şi ne-nduplecată a tuturor alcătuirilor şi începuturilor acestei lumi”. Asociind „rânduiala” (considerată o categorie a gândirii în spaţiul românesc) cu heideggerianul „das Sein”, Amzăr conferă termenului sensul de ordine, soartă, plinătate, armonie, înfăptuire, adevăr, dreptate, întemeiere, atribute care, însumate, dau ordinea ideală. Ambiţia lui filosofică a fost să restituie panoramic o Weltanschauung autohtonă din perspectiva acestui cuvânt specific (de neîntâlnit la vecinii slavi sau unguri) a cărui generozitate semantică (de la ordinea instituită de om până la cea instituită de Dumnezeu) elucidează în bună măsură „spiritul românesc”. Printre volumele publicate de argeșeanul Dumitru Cristian Amzăr menționăm: Naţionalismul tineretului, Rânduiala 2, Bucureşti, 1936 (ed. a II-a, uşor modificată: 1936; ed. a III-a: 1937), Naţionalismul partidelor, Bucureşti, aprilie 1937 (cărţile Rânduielii, col. „Politică şi economie”), Der walachische Fremdenroman Johann Friedrich Mayers. Ein Beitrag zur Kenntnis des deutschen Rumaenienbildes im 18 Jhdt, Wiesbaden, 1961, Gând, cuvânt şi faptă românească, ed. îngrijită de M. Diaconu, Bucureşti, 2001, Jurnal berlinez, ed. îngrijită de D. Mezdrea şi D.D. Amzăr, Bucureşti, 2005 sau Rânduiala, legea lăsată lumii de Dumnezeu, ed. îngrijită de Dora Mezdrea şi Dinu D. Amzăr, Bucureşti, 2006. Printre articolele din publicații științifice menționăm „Ştiinţa Naţiunii. Reflecţii şi îndoieli asupra noilor iniţiative ale Profesorului D. Gusti”, ”Ştiinţă şi monografie. De la Em. Durkheim la Dimitrie Gusti” sau „Die Soziologische Heimatforschung in Rumänien”. În ceea ce privește articolele în volume colective specificăm „Rânduiala la români” sau „Die Philosophie Rumäniens”. Dumitru Cristian Amzăr nu a omis nici articolele publicate în reviste de cultură, așa cum ar fi „Ce înseamnă a învăţa filosofie. Încercare de tâlcuire filosofică”, din Convorbiri literare, „Gând şi cuvânt”, Rânduiala, I, „Despre înţelesul şi condiţiile unei filosofii româneşti. Întâmpinări şi răspunsuri”, Rânduiala, I, „Începutul sforţării proprii. Gânduri şi străduinţe ale tineretului de azi”, Rânduiala, I, „Un muzeu social. De la Le Play şi Hazelius la Dimitrie Gusti”, Ideea Românească. De asemenea, Dumitru Cristian Amzăr a tradus din Immanuel Kant, Critica raţiunii practice, prima versiune integrală în limba română.
Despre Dumitru Cristian Amzăr
”Dându-şi seama de consecinţele dezastruoase pentru România, ale trădării de la Yalta, iar datoria de bun român impunându-i lupta împotriva comunismului şi eliberării ţării, decide să nu se mai întoarcă în ţară, ci să ia drumul greu al exilului. Lupta aceasta nu putea fi purtată cu sorţi de succes în ţară ci numai în străinătate… De la infiinţarea acestei organizaţii (n.n. Consiliul Naţional Român), de luptă pentru eliberarea ţării, până la Revoluţie a fost tot timpul printre primii, prin scris şi prin diverse alte acţiuni, spre a face cumoscut lumii, adevărul despre România, poporul român şi soarta sa crudă”.
Paul MORCOV
”Publicistica lui D. C. Amzăr se caracterizează prin spirit critic, analiză profundă, imparţialitate, viziune largă, care duc la concluzii clare şi edificatoare. Uneori previziunile lui au şansă de împlinire, dar nu în totalitate şi nici în timpul prescris, fiind afectate de mutaţiile social istorice ale momentului. Iată ce scria el în septembrie 1940, cu referire la viitorul ţării: „credinţa mea este că locul nostru nu poate fi decât alături de foştii aliaţi. În cele din urmă, Anglia tot va câstiga razboiul şi, dacă noi vom şti să intrăm la timp în acţiune, vom recuceri Ardealul, Basarabia, Bucovina şi, mai mult decât atâta, românii de peste Nistru vor reveni patriei-mume, după descompunerea Rusiei în state naţionale, care mai curând sau mai târziu tot se va realiza. Faza actuală, a republicilor sovietice autonome, este cea mai bună pregătire a terenului pentru ziua despărţirii în state naţionale”(Jurnal berlinez). D. C. Amzăr si-a desfăşurat activitatea sub puterea imperativelor morale, naţionale şi creştine, crezând nestrămutat în biruinţa finală”.
Alexandru TOMESCU
Material realizat de Marius Ionel
0 Comentarii