Semnez această rubrică de 32 de ani. În anul 1994, eu am decis că se va numi „Bolnavi și... bolnavi”. Niciodată nu am scris despre un caz pe care nu l-am văzut cu ochii mei în studenție, când eram la specializare, sau într-o carieră de aproape cinci decenii. Istoricul greu de imaginat al cazului despre care o să citiți în continuare l-am aflat de la un confrate: endocrinolog, specialitate căreia îi aparține boala de care puțini au auzit: Disforia de gen. Suferă de ea cei care acuză o neconcordanță între sexul biologic și identitatea de gen. Mai pe înțelesul tuturor, este vorba de cel care se naște de gen masculin, are organe sexuale ca atare, dar ceva din creierul său și din hormoni îl fac să-și dorească să fie de sex feminin. Și invers.
Endocrinologul mi-a spus că este vorba de un defect genetic din creier la nivelul celulelor ce au rol în viața sexuală a omului. Acest defect nu este însă unul moștenit. Totul este de la destin. Confratele mi-a relatat cazul unui băiat care, până pe la 10-11 ani, când era la pubertate, o ținea numai în plâns, fără să poată explica dacă-l doare ceva sau dacă are cine știe ce dorințe. Nu era vorba nici de una, nici de alta. Dar avea permanent o stare emoțională negativă intensă, era anxios și chiar a avut o încercare să se sinucidă. Așa îi dicta creierul.
Un serviciu de endocrinologie, dar și de psihiatrie au pus diagnosticul și punctul pe „i”. Prin hotărâre judecătorească s-au emis documente în sensul că este femeie, deși are organe sexuale de bărbat. După vârsta de 18 ani și-a găsit un prieten care s-a născut fată, dar tot prin hotărâre judecătorească este acum bărbat. Ce se va întâmpla pe viitor numai creierele lor știu.
Dr. Viorel Pătraşcu
0 Comentarii