Săptămâna trecută, de miercuri până duminică, împreună cu soția și omul de afaceri piteștean Florin Gruianu cu tovarășa lui de viață, Luminița, am onorat invitația unor prieteni din Regatul Hașemit al Iordaniei de a vizita această țară. Într-o mare arabă (Tunisia, Egipt, Libia, Siria și unele emirate) care în multe locuri a depășit punctul de fiebere, Iordania a rămas o oază de liniște, unde turismul nu numai că este încurajat dar se poate spune că este politică de stat. Din punctul de vedere al siguranței turistului se poate spune liniștit că Iordania se compară cu Israelul și amândouă sunt mult mai sigure decât multe țări din Europa. Nu nominalizez niciuna pentru că, din greșeală, cine știe, poate la tipografie, ar putea apărea și România. Însă fără teama de a greși se poate spune că au ce învăța conducătorii din România în materie de turism de la Iordania. În afară de siguranța turistului, Iordania oferă o infrastructură modernă, bine gândită, și care crește continuu atât din punctul de vedere al calității cât și al cantității. Pentru exemplificare, capitala țării, Amman, un oraș cu peste 2.500.000 de locuitori, este străbătut, în mai multe locuri, de viaducte ordonate chiar și pe patru niveluri, ceea ce conduce la realitatea că se ajunge cu mașina de la margine până în centru într-un sfert de ceas, întâmpinând doar unul sau două semafoare. E drept, la acest tip de infrastructură a contribuit și faptul că orașul este așezat pe mai mult de douăsprezece coline destul de înalte.
Un alt aspect, uimitor, într-un fel, fiind vorba de o țară arabă, este trendul vizibil către democrație. De asemenea, fiind vorba de o țară musulmană, este la fel de uimitor și ușor de remarcat în același timp un trend către tolerarea accentuată a celorlalte religii. Poate că e încă prea mult spus laicizarea statului, dar e limpede că asta e direcția. Ca o mică glumă, în apropierea casei în care am stat cele patru nopți era o moschee și când era somnul mai dulce, pe la 5 dimineața, începea rugăciunea muezinului, transmisă prin 4 difuzoare de mare putere fixate în partea de la vârf a minaretului. Și după ce a făcut o gălăgie infernală mai bine de un sfert de oră, a tăcut cam 10 minute și eu am crezut că gata, mai pot trage un puișor de somn. Dar, țeapă! Unde n-a început să țipe mai abitir ca înainte, de m-a umflat un râs de n-am mai putut și am trezit pe toată lumea. Sau, ceva asemănător, un influent om de afaceri iordanian, căsătorit cu o româncă, cu școală de finanțe în Elveția, ne-a povestit cum a trimis pe cineva să-i atragă atenția muezinului că țipă prea tare. Și atunci acesta s-a deplasat până în biroul omului de afaceri și l-a întrebat pe tonul pe care ar întreba orice preot din lumea asta: „Fiule, ce religie ai, dacă nu-ți place rugăciunea musulmană?” Iar iordanianul: „Omule, sunt musulman și mă mândresc cu asta, dar nu-mi place vocea ta”. E drept, ca să fiu corect până la capăt, această povestioară a fost spusă mai mult de soția lui, românca.
Acestea fiind zise, în continuare voi prezenta câteva din locurile extrem de interesante pe care le-am văzut în această țară plină de istorie, cu situri arheologice unde sunt repere importante pentru întrega umanitate, unele dintre ele datând chiar din urmă cu cca 7000 de ani.
Amman. The Citadel
Capitala Iordaniei, un oraș mare cu o mulțime de oportunități pentru vizitatori, de la sport, hoteluri de top, centre spa etc., este menționată în Biblie sub numele de Rabath Ammon. În prezent, Capitala găzduiește numeroase ruine importante, printre care Teatrul Roman, un templu roman și câteva biserici bizantine, dar și faimosul The Citadel. The Citadel National Historic Site, numit popular The Citadel sau Jabal Al-Qala’a, situat pe o colină înaltă a Ammanului, este unul dintre cele mai vechi situri arheologice cunoscute. Săpăturile arheologice arată faptul că aici a funcționat, în urmă cu cca 7000 de ani, o așezare omenească, cândva fortificată, datând de la începuturile civilizației în Mesopotamia și Valea Nilului. The Citadel este un uluitor muzeu în aer liber, unde vizitatorul călătorește în timp, printre urmele a numeroase civilizații, de la epoca bronzului și a fierului până la perioada persană, greacă, romană, bizantină și cea arabo – musulmană. Situl arheologic s-a dezvoltat atât în perioada mandatului britanic cât și după 1946, când s-a înființat Regatul Hașemit al Iordaniei. Printre atracțiile principale de aici se numără Palatul Omeiazilor și Templul lui Hercule, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.
Madaba
În orașul Madaba se ajunge din Amman, mergând cu mașina pe autostrada spre aeroport, cca 45 de minute. Madaba este de mai multe ori menționată în Vechiul Testament ca Medeba. Este cunoscută în legătură cu Moise și Exodul, cu răscoala regelui moabit Mesha împotriva Israelului și războiul lui David împotriva Moabiților. Adevărata capodoperă a orașului Madaba este însă un mozaic din pietre colorate de pe podeaua bisericii greco-ortodoxe Sf. Gheorghe, reprezentând harta din secolul VI d.Hr. a Ierusalimului și a Țării Sfinte. Madaba este supranumit „the City of Mosaics”.
Muntele Nebo, locul de unde profetul Moise a văzut țara promisă evreilor
Mount Nebo, situat la zece minute de mers cu mașina de orașul Madaba, a fost punctul terminus pentru Moise, conducătorul evreilor în exodul lor din Egipt către Țara Sfântă. Simțindu-și sfârșitul aproape, profetul a urcat pe munte și n-a mai coborât niciodată. Muntele Nebo, în limba locală Siyagha, unde a existat o așezare omenească din antichitatea îndepărtată, este punctul cel mai înalt al regatului antic al Moabului. De aici a văzut Moise țara promisă a Canaanului, după cum și astăzi, în zilele senine și însorite, poate fi admirată o panoramă foarte frumoasă spre Marea Moartă, Valea Iordanului și, conform Bibliei, „în opoziție față de Jericho”. Uneori poate fi văzut chiar și Ierusalimul, capitala statului vecin, Israel. Moise și poporul lui au campat în valea din apropiere, unde este un izvor ce poate fi văzut și acum, despre care legenda spune că a luat ființă în locul în care profetul a lovit cu toiagul. Ca o paranteză, toiagul lui Moise este expus la Topkapî Museum, în Istanbul.
Marea Moartă
Cunoscută arabilor ca Bahr Lut (Marea lui Lot), în Biblie ca „Marea Arabilor”, „Marea Sărată” sau „Marea Estică”, iar în textele medievale ca „Marea Diavolului”, Marea Moartă este unul dintre cele mai dramatice locuri de pe pământ. Numele de „Marea Moartă” vine de la faptul că, din cauza salinității ei foarte ridicate, în adâncurile ei nu este posibilă viața. Pe țărmurile Mării Moarte sunt situate orașele biblice Sodoma și Gomora, care au servit drept subiect unora dintre cele mai dramatice povești ale Vechiului Testament. În grotele din nord-vestul mării, în apropierea localității Qumran, au fost descoperite Manuscrisele de la Marea Moartă, atribuite Esenienilor, datând din sec. II î.Hr. Pe malul vestic al Mării Moarte este situată fortăreața Masada, ridicată în sec. I î.Hr., ultimul bastion al rezistenței antiromane a iudeilor. În cartea biblică a Genezei, valea râului Iordan din apropierea Mării Moarte este pomenită ca fiind „Grădina Domnului”, de aici născându-se ideea că aceasta ar putea fi locația Edenului.
Petra
„Orașul de piatră” din sudul Iordaniei era cunoscut pe vremea lui Iisus și a Apostolilor ca unul dintre cele mai mari centre comerciale ale Mediteranei de Est. Prin sec. VI î.Hr. orașul Petra a fost capitala Regatului N
abateean. Tradiția locală spune că la Wadi Musa (Valea lui Moise), chiar în apropiere de Petra, se găsește locul unde Moise a lovit piatra cu toiagul său, făcând să țâșnească apă din ea. Aaron, fratele profetului Moise, a murit în Iordania și a fost incinerat în Petra, pe Muntele Hor, numit, în arabă, Jabal Harun (Muntele lui Aaron). O biserică bizantină și, mai târziu, un templu islamic adăpostind mormântul lui Aaron au fost construite pe vârful muntelui, devenind punct de atracție pentru pelerini din lumea întreagă. Unul dintre cei trei regi care au dus daruri pruncului Iisus, regele Aretas, menționat de Noul Testament, a fost regele nabateean care guverna Petra. În Petra se ajunge străbătând deșertul, pe autostradă, după 200 km de mers, la cca. 3 ore de Amman. Cristian Vasile
0 Comentarii