În perioada 11-16 mai, am participat la proiectul GreenLens, unul dintre primele programe din lume dedicate jurnalismului de mediu și climatic, organizat la sediul Anadolu Ajansi din Ankara, agenția națională de presă din Turcia. Alături de mai mulți tineri din România, Luxemburg, Lyon și Macedonia de Nord – oameni din mass-media și studenți la jurnalism sau la programe de master dedicate comunicării – am aflat despre cum putem prezenta publicului larg problemele de mediu și impactul schimbărilor climatice asupra societății, un domeniu despre care nu se vorbește așa de mult pe cât ar fi nevoie. Vineri, 16 martie, întregul grup s-a perindat pe la trei obiective turistice importante din Ankara: mausoleul Anıtkabir – o capodoperă arhitecturală modernă în care se odihnesc primii doi președinți ai Turciei, cartierul istoric Hamamönü, cu străzi pietruite, case tradiționale și atmosferă specifică Turciei și, la finalul zilei, un tur prin castelul Ankara, împrejmuit de căsuțe pitorești și străduțe înguste.
Impunătorul Mausoleu Anitkabir și respectul pe care turcii îl poartă lui Atatürk
Capitala administrativă a Turciei, Ankara, ne-a întâmpinat cu un aer atât modern, cât și arhaic, cu diferențe culturale vădite și obiective turistice care merită descoperite. Unul dintre cele mai importante repere ale orașului este Anıtkabir, un mausoleu ale cărui ziduri și coloane se înalță mândre spre cer. Situat în Anittepe, chiar în inima orașului, complexul găzduiește și Muzeul Atatürk, grădini vaste și un domeniu impresionant de 750.000 de metri pătrați, împrejmuit de garduri și atent păzit. Aici este îngropat Mustafa Kemal Atatürk, primul președinte al Turciei.
Mausoleul impresionează nu doar prin arhitectura grandioasă. La auzirea semnalului sonor, toți vizitatorii se opresc brusc, într-un moment colectiv de reculegere dedicat lui Atatürk. Un alt moment solemn se petrece atunci când se schimbă garda: toți vizitatorii sunt îndepărtați de pe scări, soldații mărșăluiesc spre mausoleu și urmează un moment de reculegere.
Și cel de-al doilea președinte al Turciei, İsmet İnönü, este înmormântat în curtea complexului memorial. Legenda spune că, după moartea lui Atatürk, al doilea președinte obișnuia să privească din curtea complexului spre sarcofagul liderului, așa că a fost înmormântat în același loc, pentru a simboliza legătura lor eternă ca părinți fondatori ai Republicii. Astfel, sarcofagul lui Inönü „privește” direct către mormântul masiv al lui Atatürk. De altfel, părintele Turciei moderne continuă să fie venerat de turci și astăzi. Peste tot în oraș domină imaginea lui Mustafa Kemal Atatürk. Afișe cu piese de teatru în care liderul nemuritor este personajul principal, bannere în metrou și statui cu chipul său se regăsesc la tot pasul.
Nicio masă fără ayran, budincă de orez și ceaiul băut în tihnă
Mai mic și mai liniștit decât Istanbulul, al doilea cel mai mare oraș al Turciei îmbină armonios istoria cu modernitatea. Cartierul istoric Hamamönü a fost a doua atracție pe care ne-au prezentat-o gazdele turce.
Clădiri vechi, restaurate, cu etaje din piatră și lemn și cafenele cochete, înțesate cu magazine de suveniruri, iar în centrul pieței se înălța un elegant turn cu ceas, care veghea asupra întregului ansamblu.
Din loc în loc dai peste moschei, una mai impresionantă ca alta, iar de departe cea mai spectaculoasă este Ahi Șerefeddin, una dintre cele 21 de monumente din patrimoniul cultural al Turciei. Clădirile emblematice ale orașului adăpostesc numeroase muzee și universități, în timp ce clădirile moderne de birouri domină marile bulevarde.
Una dintre clădirile iconice este Palatul Ankara, o clădire veche de 96 de ani, care a fost martora multor evenimente importante din viața politică turcă, și care a funcționat în trecut ca hotel, acum fiind muzeu restaurat cu setul de scaune, biroul și obiectele personale ale lui Atatürk, cadouri speciale oferite sultanilor otomani, dar și veselă din argint și porțelan prețios.
În cartiere, atmosfera de oraș vechi este redată de saloane de coafură, magazine de parfumuri, buticuri cu haine și mici afaceri de familie. Întâlnești oameni care se oferă să îți curețe pantofii, așa cum mai vedem în filmele vechi, comercianți grăbiți și localnici care își savurează ceaiul în tihnă. Restaurantele locale te ademenesc cu pide – un fel de pizza alungită, acoperită cu brânză, carne de vită (la ei lipsind cu desăvârșire carnea de porc) sau legume; cu durum – asemănător unei shaorme lungi, și cu celebrul ayran la fiece masă (mai lichid decât laptele bătut de la noi). Nu lipsește budinca lor cu orez și, după festin urmează, desigur, ceaiul servit în cănuțele lor specifice, mici și elegante.
Călătorie în timp la Castelul Ankara
De asemenea, una dintre cele mai populare atracții turistice este Castelul Ankara, aflat pe un deal înalt care oferă o panoramă spectaculoasă asupra orașului. Pe drumul spre castel întâlnești multe căsuțe pitorești și prichindei care se joacă, se stropesc cu apă, izbucnesc în plâns, apoi râd și își reîncep jocul de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Comercianții încearcă să îți vândă magneți ieftini la 20-30 lire turcești, adică 2-3 lei, bijuterii, ibrice, cărți sau obiecte croșetate, dar nu sunt agasanți, așa cum li s-a dus vorba celor din Istanbul. Rareori reușești să te înțelegi cu ei în engleză și simți imediat că nu te afli într-o țară europeană. Cu toate acestea, parcă există un limbaj universal comun, cel al zâmbetului, care face orice conversație posibilă.
Străduțele înguste, magazinele cu suveniruri și tarabele cu înghețată oferă un aer turistic aparte care te îndeamnă să zăbovești, să privești orașul din toate colțurile fortăreței. De la înălțime se văd toate obiectivele turistice prezentate mai sus, străzile pe care ai hoinărit, hotelurile, arena sportivă la care lucrează câteva macarale, minaretele (turnurile) moscheilor și clădirile moderne de birouri, iar în spatele castelului se ridică noile cartiere, moderne și dominate de clădiri masive. Aici, sus, timpul pare că stă în loc și aproape că am uitat de vacarmul de pe străzile orașului, de stilul haotic de condus al șoferilor de taxi și îndelunga așteptare la trecerile de pieton fără semafor, unde speri să fii lăsat să traversezi.
Coborând, la baza castelului te întâmpină piața Ulus cu tot felul de obiecte: de la flori artificiale și cutii pe care scrie „Made in China”, rochii de mireasă asemănătoare cu ale noastre și costume dichisite de ginere până la cuțite ascuțite direct la polizor, macete, oale, grătare și câte și mai câte. O cafea făcută la nisip și băută pe stradă, magazinele cu dulciuri colorate, semințe și condimente de tot felul care te ademenesc, câte o pisică tolănită pe o bancă, mângâiată de toți trecătorii și cântările lor religioase care răsună periodic din moschei îți confirmă că ai pășit într-o altă lume, departe de România ta. Și, inevitabil, ți se face dor de casă…
Citește și Primarul Cristian Gentea îşi ia bilet la finala Champions League de la Budapesta
0 Comentarii