Nu neg că modificările aduse legislaţiei fiscale la 02 septembrie 2011 au venit cu o serie de măsuri benefice, în special de natură procedurală (iar aici am în vedere, în primul rând, modificarea ordinii de stingere a obligaţiilor fiscale), inclusiv privind declararea obligaţiilor fiscale. În mod cert, un lucru foarte bun, deşi în cazul achitării – până la termenul limită de 31.12.2008 – a debitelor restante la data de 31.08.2011 vorbim de anularea nu a tuturor obligaţiilor fiscale accesorii, ci doar a penalităţilor de întârziere!
Pe de altă parte, nu pot să nu remarc că noile modificări legislative nu conţin nici măcar o prevedere de eliminare a actualelor restricţii privind dimensionarea bazei impozabile a profitului. De asemenea, nici un cuvinţel despre implementarea unei legislaţii fiscale la nivelul holding-urilor (mă refer la grupul de TVA, în domeniul taxei pe valoarea adăugată sau la grupul fiscal, în domeniul impozitului pe profit) sau despre clarificarea operaţionalizării efective în practică a noţiunii de „transfer de active” (în condiţiile în care operaţiunile de reorganizare a afacerilor, gen fuziuni sau divizări, ar trebui să fie „la ordinea zilei”, în actuala conjunctură economică, pentru a mai putea salva, cât de cât, „aparenţele”).
Mergând pe acest fir logic, aş spune: să se modifice primesc, dar să se schimbe ceva! Spre exemplu, eliminarea redundanţelor dintre fiscalitate şi contabilitate, prin „punerea de acord” a amortismentului fiscal cu cel economic, atât raportat la permisivitatea metodelor de amortizare practicabile, cât şi la reducerea duratelor normale de utilizare a mijloacelor fixe (apropo, limita valorică minimă privind încadrarea în categoria mijloacelor fixe nu s-a mai modificat cam de multişor…). Sau relaxarea regimului fiscal de impozitare a dividendelor …sau plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor sociale obligatorii la fondul de sănătate… sau eliminarea din baza de calcul a TVA-ului a contravalorii bunurilor nerecuperate de către societăţile de leasing (apropo de încurajarea finanţării pe timp de criză economică)!
Dacă corelăm noul regim sancţionator, aplicabil în cazul în care nu se efectuează reevaluarea clădirilor (în termenele prevăzute de cadrul normativ), cu regimul fiscal al reevaluărilor introdus prin OUG nr.34/2009 şi cu tendinţele evolutive ale pieţei imobiliare, ar trebui să ne întrebăm de două ori cât de stimulativ e regimul fiscal din România. Toate acestea în condiţiile în care – dacă ne uităm la ce se întâmplă „în jurul nostru” – nici măcar cota de 16% ca atare nu mai e ce a fost „pe vremuri” (fără a mai pune la socoteală, desigur, cât de important este pe ce bază „aşezi” respectiva cotă de impozitare).
Pe de altă parte, a afirma că, în ultimii ani, nu s-a făcut nimic sau nu s-a încercat măcar modernizarea legislaţiei fiscale mi se pare chiar o ipocrizie. Totul depinde însă de baza la care ne raportăm. La ceea ce era înainte ? Atunci, e totul ok. Dacă însă ne raportăm la ceea ce se întâmplă pe pieţele emergente, din punct de vedere al unei analize fiscale comparative – la urma urmei, asta suntem, o piaţă emergentă, nu suntem nici Germania, nici Suedia sau Franţa – s-ar putea să nu mai fie totul ok. Spun asta deoarece, având în vedere volatilitatea normativă extrem de „vioaie”, asociată cu disfuncţionalităţile şi inconsistenţele legislaţiei fiscale (o parte dinte ele, enumerate anterior), am impresia că actualul referenţial normativ din domeniul fiscal tinde să semene, tot mai mult, cu o manea, care nu-şi găseşte locul în localurile selecte (a se citi firmele multinaţionale cu tradiţie). Poate că, în 2005, „ritmurile” erau ale unui cafe concert de calitate, dar, între timp, „notele” s-au schimbat, iar locurile la mese, încet, încet, se golesc…
Îmi place să cred că avem puterea şi înţelepciunea să schimbăm iarăşi „repertoriul” – aşa, ca în 2005! – înainte ca sala să rămână goală; pentru că, atunci când investitorii reprezentativi se vor retrage „din scenă”, poate că nu vor mai fi aici „ca să scoată banii din ţară”, dar, tot atunci, noi nici măcar nu vom mai avea pe cine arunca vina! Dragoş Pătroi
0 Comentarii