Părintele Marin Drăguşin de la Biserica „Sf. Ioan” din Piteşti este unul dintre cei mai căutaţi duhovnici din Orașul Lalelelor. Vocea sa blândă şi harul de a alina sufletele celor care vor să-l aibă ca intermediar între ei şi Dumnezeu l-au evidenţiat din totdeauna. De remarcat că și la onorabila vârstă de 82 de ani părintele Drăgușin nu a încetat să slujească în biserica Sfântul Ioan din Pitești, acolo unde în prezent este preot pensionat.
Ajuns diacon a înfiinţat un cor preoţesc la Mediaş
S-a născut la 10 noiembrie 1929 în satul Drăgoleşti, comuna Bascovele, în prezent Cotmeana, fiind primul dintre cei cinci copii ai preotului Nicolae Drăguşin şi ai Elenei. A copilărit și a urmat cursurile primare în localitatea natală, iar în 1940, la începutul războiului, tatăl său, preotul Nicolae Drăguşin, l-a dat la un liceu teoretic. Acesta îşi alesese însă alt drum în viaţă, aşa că a plecat la Curtea de Argeş, la Seminarul ”Neagoe Basarab”. Această instituţie a fost desfiinţată însă în anul următor, iar Marin Drăguşin a fost nevoit să plece la Seminarul de la Râmnicu Vâlcea. După absolvire, care s-a produs în 1948, părintele a susţinut examenul de admitere la Facultatea de Teologie din Sibiu. A intrat al 19-lea, în condiţiile în care în toţi cei patru ani nu erau decât 90 de studenţi. În timpul cursurilor, el a fost remarcat pentru talentul muzical astfel că a devenit dirijorul corului studenţesc şi apoi diacon, la solicitarea Mitropolitului Bălan. Ulterior, Marin Drăguşin a ajuns diacon la Mediaş, unde a înfiinţat un cor preoţesc. Aici a cunoscut-o pe viitoarea soţie, educatoarea Iuliana Margareta. Din păcate, preotul Drăguşin a rămas văduv, iar singura lui bucurie este acum fiica, Gabriela, în prezent solistă a Operei Naţionale din Bucureşti. În anul 1952 protagonistul nostru a absolvit așadar Facultatea de Teologie, iar pe data de 8 iunie 1952 a fost hirotonit ca diacon în catedrala din Sibiu.
A contribuit la salvarea de la dărâmare a Bisericii Sf. Gheorghe
În 1959 părintele Drăguşin a venit în Piteşti, la Biserica „Sf. Gheorghe”, mai întâi ca diacon, iar din 1962, ca preot în locul părintelui Marian Diaconu, ieşit la pensie. Un an mai târziu, părintele a fost transferat la Biserica „Sf. Ioan”, unde slujeşte în continuare ca preot pensionat. ”În 1961-1962 s-a dărâmat biserica Sfântul Nicolae sau Biserica cu ceas cum mai era cunoscută și-mi amintesc că era programată pentru dărâmare și Biserica Sf. Gheorghe de către autoritățile comuniste. Am convins atunci Episcopia să închidă pentru cult Biserica Sf. Gheorghe și să rămână ca muzeu, ca monument istoric. Astfel că această biserică a stat închisă din 15 august 1963 până în 15 octombrie 1968. Trecând nebunia asta, în 1968 biserica a fost restaurată și s-a refăcut personalul. Așa am putut noi să salvăm biserica Sf. Gheorghe de la dărâmare și mă refer aici la preoții Emil Diaconescu și Marin Braniște și la subsemnatul. În ceea ce mă privește, eu am fost atunci transferat ca diacon la Biserica Sf. Ioan și după puțin timp, la ieșirea la pensie a preotului Nicolae Popescu Brădet, am fost avansat la treapta de preot la 1 septembrie 1963”, ne-a spus preotul Drăgușin.
A slujit la Sf. Ioan aproape o jumătate de secol
De la 1 septembrie 1963 și până la 1 iunie 2001 Marin Drăgușin a fost preotul paroh al Bisericii Sf. Ioan, slujind la această biserică timp de 38 de ani. ”De unde te-ai pensionat ai dreptul să rămâi să slujești ca voluntar, ca pensionar așa încât eu nu m-am despărțit de această biserică nici la vârsta de 82 de ani. Iată că am slujit aici timp de 48 de ani!”. De reținut că părintele Marin Drăgușin a avut un talent aparte la muzică încă de la seminar motiv pentru care mai târziu, student fiind, a condus corul teologilor din Mediaș. ”Când am venit în Vechiul Regat, la Pitești, mi-am continuat munca la corul bisericii Sf. Gheorghe care era și corul Casei de Cultură a Piteștiului. La un moment dat am condus corul bisericii Sf. Ioan format numai din preoți, corul Casei de Cultură care avea în componență și laici, dar și alte coruri muncitorești de la câteva întreprinderi. Datorită acestui privilegiu sau talent am fost cunoscut și am putut lucra și în acest domeniu. Am condus așadar corala preoților din Pitești înființată de părintele Braniște o bună perioadă de timp”, a mai adăugat unul dintre cei mai longevivi preoți din Pitești.
A organizat concerte de colinde în plin comunism
Părintele Drăguşin era conducătorul corului preoţesc şi în fiecare an concertul de colinde era la loc de cinste, chiar dacă acest lucru era considerat un act cu tentă naţionalistă şi stârnea controverse. „Veneam din Ardeal, unde patriotismul era unul accentuat. La Sibiu exista tradiţia unui concert de colinde în ultima săptămână înainte de Crăciun. La Mediaş am păstrat această tradiţie şi mi s-a părut normal să continui şi la Piteşti”, spune părintele Drăguşin. Piteştiul era considerat însă un „oraş roşu”, iar un concert de colinde stârnea suspiciuni. Totuşi, în 1968, părintele Drăguşin a avut curajul să ofere piteştenilor primul concert de colinde, mai întâi la Biserica „Sf. Ioan” şi apoi în public, lucru care n-a scăpat ochiului vigilent al Securităţii, părintele Drăguşin fiind chemat la interogatorii. Răspunsul său a fost unul simplu şi l-a scos din culpă: „Cultul creştin-ortodox este singurul recunoscut în ţară şi nu poate fi decât spre binele poporului să-şi cunoască tradiţiile”.
Fiica sa este una dintre mezzo-sopranele de mare valoare ale Operei Române
Marea bucurie a cunoscutului preot piteștean o reprezintă fiica sa, Gabriela, pe care o descrie ca pe „un copil cuminte, de caracter, dar şi o solistă deosebită, care face faţă rolurilor mari”. De altfel, aceasta a efectuat numeroase concerte în ţară şi în străinătate, iar pe lista rolurilor interpretate există nume ca Anina din „Traviata”, Maddalena din „Rigoletto”, operele lui Verdi, Izabela din „Italianca în Alger” de Rossini sau Carmen din opera omonimă a lui George Bizet, roluri care au propulsat-o printre mezzo-sopranele de mare valoare ale Operei Române. Marius Ionel
0 Comentarii