De câțiva ani, seara, când nu mai suport veșnica și penibila campanie electorală la care se dedau politicienii mioritici prin studiourile televiziunilor noastre de știri, butonez pe History Channel spre a urmări emisiunea „Așii amanetului”. Are un promo care-i valabil și pentru cabinetul medical în care-mi fac de câteva decenii datoria de medic: „Niciodată nu știi ce va intra pe ușă”.
Aproape septuagenar: un obez, cu fizionomie de șmecher bătrân uns cu toate alifiile. Un fizic precum au luptătorii japonezi de summo, un fel de Strâmbă Lemne altoit pe Sfarmă Piatră. Nu contează ce suferință cutanată are. Din vorbă în vorbă, a început să turuie isprăvile sale din urmă cu patru decenii, convins fiind că nu se expune la vreun risc, pentru că faptele s-au prescris. A fost unul dintre alți mulți care, seară de seară, după miezul nopții furau benzină de la Petrochimia din Pitești, în saci de plastic, direct de la conductă. Puternic precum un Hercule, el pleca spre casă cu aproape 200 de litri cărați în spate. Găsea cumpărători: prețul pe litru era la jumătate față de cel din benzinării.
M-am trezit în cabinet cu o țigancă tânără, purtând în brațe un minor de 2-3 ani. „Vreau să-mi scoateți și mie o măsea stricată. La cabinetul pentru dințari am găsit ușa închisă. Nu aveți meseria asta pentru dinți? Păi, doctorii nu sunt toți la fel? Atunci de ce vă mai zice lumea doctori?”
Negocieri ca la piață când cumperi castraveți, ghebe sau fructe: „Am și io nevoie de o scutire de bărbierit, că aș avea o boală de piele. Nu inventați boli? Nici dacă plătesc în valută?” Nici!
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. O scrisoare nepierdută
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Mai bine mort decât ipotent”
0 Comentarii