Născut la 7 noiembrie 1914 pe meleagurile Argeșului, în satul Siliștea, din comuna argeșeană Căteasca, din părinții Rada și Dumitru Bănuță, poetul Ion D. Bănuță a urmat clasele primare în satul natal, până în anul 1929, sub îndrumarea învățătorului Ioan Burcea. Din acest moment poetul părăseşte judeţul, însă de-a lungul anilor, Ion Bănuţă, în poeziile sale, nu uită de unde a plecat, multe dintre temele abordate având legătură cu întoarcerile repetate la satul și meleagurile natale și la părinți.
A participat la grevele de la Uzinele Griviţa
Imediat după absolvirea școlii primare, Ion Bănuță pleacă la București și în anul 1933 îl găsim muncitor la Uzinele Grivița. Poetul participă la celebrele greve din februarie 1933, această perioadă marcându-i întreaga viață, inclusiv o mare parte din creația sa poetică de mai târziu. Aici va fi cucerit de ideile de stânga, socialiste, care-i vor influența destul de mult cărțile de poezie din perioada maturității. Bănuță rămâne în uzina bucureșteană până la 13 decembrie 1942, atunci când este arestat pentru participarea sa repetată la mișcările muncitorilor bucureșteni. Rămâne în închisoare până la 23 august 1944, când este eliberat în urma insurecției armate, eveniment ce a determinat schimbări sociale de anvergură în România.
A fost adjunct al ministrului transporturilor
După data de 23 august 1944, Ion Bănuță îndeplinește diferite funcții publice, cea mai importantă fiind de departe cea de adjunct al ministrului transporturilor, până în anul 1960. După acest an, Ion Bănuță se dedică într-o măsură din ce în ce mai mare creației sale poetice, iar în plan public îndeplinește funcții precum cele de director al unor edituri importante așa cum ar fi Editura de Stat pentru Literatură și Artă-ESPLA și al unor reviste culturale, cum ar fi Albina, aici fiind cofondator al seriei a II-a, seria I fiind fondată de Spiru Haret în 1897. Văd lumina tiparului, rând pe rând, cărțile sale de poezie, începând cu “Cetatea tăcerii” din anul 1946 și apoi “Izvoare”- Poezii – ESPLA- 1956, “La hotarul dintre lumi”- Poezii – ESPLA – 1960, “Am rechemat iubirea”- Editura Tineretului – 1962, “Scrisoare către anul 2000” – Poezii – Editura pentru Literatură – 1963, culegerea “Cele mai frumoase poezii”- Editura Tineretului – 1964, “Lacrima Diavolului” – Editura Tineretului- 1965, “Olimpul Diavolului – Panorama efemeridelor”- Poezii – Editura Tineretului- 1967 sau “Panorama sărutului” poezii – cu o prefață de Perpessicius – 1969. Ion Bănuță a publicat numeroase articole în publicațiile vremii, o colaborare prodigioasă având la “Albina”- Revista pentru sate, al cărei redactor șef a fost o bună perioadă de timp.
Temele abordate de poetul Ion D. Bănuță în creația sa au fost numeroase și menționăm aici exprimarea foarte diversificată a convingerilor sale socialiste, sentimentul sublim al iubirii, întoarcerile repetate la satul și meleagurile natale, la părinți și mai ales la mama sa, succesiunea de viziuni personale ale efemeridelor, culorilor, sărutului, pietrei etc. Ion Bănuță a beneficiat de aprecieri și critici, exprimate în prefața volumelor sale de poezie de nume cu rezonanță deosebită în literatura română. George Călinescu arăta în Cuvânt înainte la volumul “Cele mai frumoase poezii”, publicat în 1964: “Pot să spun că Ion Bănuță are talent, că se află pe un drum foarte bun… rămânem plăcut surprinși de ingenuitatea unui poet care-și alege un vers solid și cărnos, punând în el o simțire proaspătă și o sete de viață, prezentă chiar acolo unde alții s-ar socoti obligați să se crispeze”. În prefața destul de consistentă la volumul “Panorama sărutului” din 1969, Dumitru Panaitescu- Perpessicius releva: “… În poezia lui Ion Bănuță, pulsează o mare iubire de oameni, alternând între poemele politice, ale lagărelor de exterminare hitleriste, și confesiunile… în care iubirea individuală… își continuă neîntrerupt esențele… Poet al iubirii de oameni, așa cum l-au vădit împrejurările sociale și politice prin care a trecut, dar și bântuit de frământări, așa cum lucid s-a intuit într-una din predosloviile sale… poezia lui Ion Bănuță rezervă amatorului de poezie încă multe surprize”. Poetul argeșean Ion Bănuță s-a stins din viață, la vârsta de 72 de ani, pe 31 decembrie 1986, cu numai câteva ore înainte de finalul anului.
Toamna
Fără vrere, fără vină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce eşti, cumplită doamnă!
Bruma grea, diamantină
a tăiat cu mii de seceri
frunzele de pe cărare,
poticnindu-le de zare.
Să mă-ncumet în petreceri?
Ori să scot, din foi de jale,
vremea care-mi fură anii,
cum scot peştii atamanii
de sub apele domoale?!
Alergai pe-un drum de sită
după-un dram de primăvară,
ce cu viaţa se măsoară
şi cu clipa infinită.
Mai pe drum, mai prin sulcină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce şi cumplită doamnă,
nu-mi căta la ani pricină !
Din volumul „În pervazul larg al serii”
M.I.
0 Comentarii