Ce ştim despre bărbaţi? Că sunt direcţi, că preferă lupta pe faţă atacului pe la spate. Ei, numai bărbăteşti nu sunt ieşirile lui Mircea Andrei. Ceea ce face șeful portocaliilor din Argeș reprezintă un exemplu jalnic că cea mai proastă apărare este atacul… la persoană.
Președintele PDL Argeș spune „da”, când, de fapt, este „nu”. În general, orice ar spune sună tare suspect. Chiar dacă, fie vorba între noi, numai femeile ar fi în stare să spună un „nu” astfel încât să însemne „da”. Dar Andrei e bărbat şi bărbaţii sunt direcţi, nu bat apropouri. Andrei e bărbat, deci când spune „vă eviscerez, vă bag în pușcărie!”, chiar asta vrea să spună. De negocieri nu mai e loc: „Să fie clar!”.
Din păcate, când spune câte ceva, o face cu spume la gură. Violenţa disproporţionată cu care răspunde la ironii vorbeşte de la sine. Pe lângă faptul că e un prost perdant, președintele PDL Argeș e şi ofensiv. Ofensiv ca o ţaţă. I-a atacat pe toți cei care-l ironizează, îl combat sau se află pe altă lungime de undă cu el. I-a atacat ”bărbăteşte”, fără să le spună numele. I-a atacat josnic, ameninţându-i că-i trimite la pușcărie. Dar nu asta e problema lui Mircea Andrei. Nu numai asta. Problema cu el e că imită discursurile mitocănești ale dictatorilor. N-ar mira pe nimeni dacă, într-o bună zi, i-ar lăuda, afectuos, pe Corneliu Zelea Codreanu, Gheorghiu Dej sau Ceaușescu.
E de înţeles că Andrei simte și se teme că postul de președinte al Consiliului Județean, pentru care ţine cu unghiile şi cu dinţii, a devenit un fel de fata morgana. Iar neatingerea acestui obiectiv ar echivala cu plecarea din Argeș și, poate, din politică. Cu toate că, fiindcă tot veni vorba, ar fi vorba de o plecare foarte bărbătească, într-adevăr. Nu e nicio ruşine că Andrei ar vrea să conducă județul. Absolut nici una. E de înţeles. E de înţeles şi că nu-l iubeşte pe Nicolescu. Dar ceea ce face el de mai bine de un an, săpându-i pe toți, indiferent de taberele din care fac parte, tulburând apele, nu e de înţeles şi nici de scuzat. Dacă are poliţe de plătit, dă prost să le plătească acum, cu monedă laşă, pe deasupra. Iar asta nu poate fi decât devastator pentru partidul pe care-l conduce. În contextul în care portocaliii sunt în cădere liberă în sondaje, PDL are nevoie de linişte şi răbdare, nu de scandaluri. PDL Argeș are nevoie de recâștigarea electoratului, nu de conflicte. Problema e că toanele lui Andrei nu sunt simple toane. La PDL Argeș, ele ţin loc de strategie, viziune, plan managerial, studiu de fiabilitate, măsuri şi investiţii. Totul se decide în funcţie de curba sprâncenei Stăpânului, nu de curba de efort. Dar nu poţi construi o filială puternică bazându-te doar pe stări de spirit (era să zic de șpriț). Or fi ele schimbătoare, dar nu schimbă valoarea partidului.
Îngrijorător este că tot ce face Andrei nu mai e atac la adversarii politici, e atac la județul Argeș. Și un atac la democrație. Pune în pericol stabilitatea județului, doar pentru a-şi netezi imaginea. În fine, lui Mircea Andrei nu-i contestă nimeni talentul de politician. Poate că e unul dintre cei mai valoroşi din România. E păcat însă că-şi cocoşează caracterul. Şi că-i lipseşte chestia aia, cum se numește? Fair-play, parcă. Neluţu DINU
0 Comentarii