În ziua de 4 Iulie 1456, otomanii încep asediul Belgradului apărat de o armată condusă de Iancu de Hunedoara, pe atunci regent al Regatului Ungariei.
Bătălia de la Belgrad (4 – 23 iulie 1456) a oprit înaintarea turcilor spre centrul Europei, după ce acestia cuceriseră Constantinopole, cu trei ani în urmă.
Inaintarea sultanului Mahomed II (1444 – 1446, 1451 – 1481) spre centrul Europei era blocata de cetatea Belgradului, aparată de Iancu de Hunedoara, pe atunci regent al Regatului Ungariei,
Turcia mobilizase pentru cucerirea acestei cetati forţe impresionante: cca. 100.000 de soldaţi, o artilerie de asediu superioară celei folosite împotriva Constantinopolului şi o flotă ce urma să acţioneze pe Dunăre (60 – 65 de galere şi c. 150 de vase mai mici).
Iancu a luat masuri pentru intarirea garnizoanei cetăţii, comandate de Mihail Szilágyi şi de fiul său, Ladislau de Hunedoara, cu 5.000 de mercenari,si a chemat oameni de la orase si sate sa ia parte la razboi.
Pentru a avea un aliat in Tara Romaneasca, l-a ajutat pe Vlad Tepes sa-si recapete tronul. Concomitent, el îşi întăreşte legăturile cu Skanderbeg, care, în Albania, trebuia să declanşeze o mişcare antiotomană.
Cu sprijinul călugărului franciscan Ioan de Capistrano, care a desfăşurat o intensă propagandă pentru o nouă cruciadă antiotomană, Iancu a reuşit să ridice o oaste de circa 30.000 de soldaţi şi o flotă improvizată formată din c. 200 de vase. De aceasta data a beneficiat si de un sprijin mai consistent din Apus. De asemenea a reusit sa adune o armata de oameni simpli cu arme proprii, coase, furci, prastii de circa 27-28.000 de tarani cu toata opozitia nobililor si a orasenilor.
La 22 iulie armata creştină a trecut raul Sava, dezlănţuind atacul general. Tunurile turcilor au fost capturate şi folosite împotriva armatei sultanului, care a fost rănit de o săgeată, fiind salvat de aga ienicerilor, Hassan, care şi-a dat viaţa protejându-l pe sultan cu propriul trup.
La 23 iulie, turcii s-au retras în degringoladă, părăsind tabăra, lăsând în urmă o pradă uriaşă şi foarte mulţi morţi (cca. 24.000, în timpul asediului, după sursele creştine, cărora li s-au adăugat alţii, în timpul retragerii) şi prizonieri (c. 4.000). Creştinii au pierdut relativ puţini oameni, c. 3.000 – 4.000 (Camil Mureşan).
Citește și:
- Programul Festivalului Internațional de Folclor „Carpați”
- Eveniment de colecție la Tribunalul Argeș, de Ziua Justiției
Victoria de la Belgrad a întârziat pentru aproape 70 de ani cucerirea Ungariei de către turci şi a redresat moralul europenilor, zguduit după căderea Constantinopolelui.
Totodată, izbânda lui Iancu este cel mai strălucit moment al carierei sale militare, de care nu a putut să se bucure îndeajuns, pentru ca a murit de ciumă la 11 august, în tabăra de la Zemun.
0 Comentarii