Fiul Anicăi şi al lui Constantin I. Petrescu, comandorul Nicolae Petrescu s-a născut la 20 iunie 1926 în oraşul Curtea de Argeş. În luna octombrie a anului 1948, argeşeanul nostru a fost încorporat la Marină. Nicolae Petrescu a absolvit şcoala primară la Flămânzeşti, Curtea de Argeş în anul 1940, Şcoala Medie a M.F.A. în 1961, Şcoala Militară de Ofiţeri de Marină în anul 1958, cursul postacademic organizat de Academia Militară în 1973 şi Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 1970.
A publicat 7 volume de specialitate
Nicolae C. Petrescu a activat în Comandamentul Marinei Militare, la Flotila de Dunăre, Institutul de Marină ,,Mircea cel Bătrân”, ca redactor şef al gazetei ,,Flota Patriei” şi director al Muzeului Marinei Române în perioada 1975 – 1987. Protagonistul nostru este autorul lucrărilor ,,Marinari prin ploi de foc. 1877-1878“, Editura Militară (1978), ,,Cu tricolorul la catarg. Comandanţi de marină în războiul pentru întregirea României” (2002), ,,Marinari pe cerul patriei. Piloţi şi observatori aerieni în războiul pentru întregirea României” (2003), ,,Marina Militară Română în războiul pentru întregirea României. File de istorie” (2004), ,,Contraamiralul Horia Măcelariu”, ,,Gloria – dulce şi amară povară” (2005) şi ,,Marina Militară Română în războiul antisovietic” (2008), toate publicate la Editura şi tipografia Europroduct Piteşti. Nicolae Petrescu a prezentat circa 30 de referate şi comunicări la sesiuni de comunicări ştiinţifice, seminarii şi congrese naţionale şi internaţionale, a publicat peste 30 de articole de specialitate şi a participat la numeroase emisiuni de radio, TV şi la realizarea unor filme documentare.
A primit numeroase medalii şi decoraţii
Argeşeanul nostru a avut o contribuţie notabilă la dezvoltarea şi afirmarea Muzeului Marinei Române. Însă, pentru întreaga sa activitate a fost distins cu Ordinul Muncii clasa a III-a (1954), Medalia ,,Meritul Militar” clasele a II-a (1954) şi I (1958), Medalia ,,Virtutea ostăşească” clasa I (1959), Ordinul ,,Meritul Militar” clasele a III-a (1964), a II-a (1969) şi I (1974), Medalia jubiliară ,,A XX-a aniversare a Zilei Forţelor Armate ale R.P.R. (1964), Medalia ,,A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (1969), Medalia ,,25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972), Medalia ,,A XXX-a aniversare a Zilei Armatei RSR” (1974), Medalia ,,30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974), ,,Medalia comemorativă ,,A 40-a aniversare a Revoluţiei din august 1944” (1984) şi Medalia ,,A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (1964). Nicolae Petrescu a fost şi membru al Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere- filiala Argeş. S-a stins din viaţă la 7 iulie 2008, la Piteşti.
A avut o contribuţie notabilă la dezvoltarea şi afirmarea Muzeului Marinei Române
Nicolae Petrescu, în calitate de director al Muzeului Marinei Române, în perioada 1975- 1987, a adus numeroase contribuţii acestei instituţii. În noiembrie 1977, Muzeul Marinei Române a intrat într-o amplă acţiune de extindere, consolidare-modernizare şi de îmbogăţire a conţinutului tematic, care a durat până în anul 1983. După cutremurul din anul 1977, a urmat o primă consolidare a clădirii după care, în anul 1979, s-a adăugat pavilionul nou, reieşind astfel o construcţie modernă, amplasată cu discreţie şi respectând simetria compoziţiei şi principiul intervenţiilor pe monumente istorice în forme distincte, reflectând epoca de intervenţie. Această extindere şi modernizare a Muzeului Marinei Române a fost posibilă datorită insistenţei argeşeanului nostru, cel care a urmărit personal fiecare etapă a lucrărilor. Astfel că prin degajarea coloanelor de la intrarea în clădirea instituţiei s-a revenit la imaginea iniţială, fără a se interveni la elementele arhitectonice decorative care fac din această clădire un adevărat simbol al oraşului Constanţa, alături de Cazino, Poşta Veche (sediul Muzeului de Artă Populară) sau Farul ,,Genovez”.
,,Cu tricolorul la catarg”- cartea de căpătâi a comandanţilor de marină
„Marina Militară Română a dispus în timpul războiului de un corp de comandanţi care merită pe deplin caracterizarea „de elită“, ofiţeri cu temeinice cunoştinţe militare şi de specialitate dobândite în academiile navale occidentale, în voiajele de instrucţie (practică) efectuate pe mările şi oceanele lumii şi pe navele de luptă ale marinei române. Comandanţii M.U. şi U. de marină se detaşau, fără excepţie, prin facultăţi intelectuale superioare, cunoaşterea a cel puţin două limbi de circulaţie internaţională, educaţie militară completă, aptitudini de comandă probate în focul luptelor. Îşi iubeau ţara, arma şi profesia de ofiţer marinar fiind devotaţi până la sacrificiul suprem cauzei, idealului naţional al României. Studiul evoluţiei comandanţilor de marină participanţi la primul război mondial de la începuturile carierei lor militare ne dezvăluie o lume de evenimente interesante şi fascinante prin frumuseţea şi chiar prin dramatismul lor”, scria în anul 2002 comandorul Nicolae C. Petrescu în cunoscutul volum ,,Cu tricolorul la catarg. Comandanţi de marină în războiul pentru întregirea României”. Marius Ionel
0 Comentarii