Hotelul în care ar fi fost sechestrată şi hărţuită sexual o cameristă nu se află în România. Domnul Dominique Strauss-Kahn nu are nici cetăţenia şi nici naţionalitatea română. Iar presupusa victimă nu este nici ea de pe meleagurile carpato-danubiene. Aşa că imaginea ţării mele nu are de suferit. Şi aş avea de ce să fiu mândru. Ce curaţi, ce corecţi, ce incoruptibili, ce religioşi, ce morali, ce demni suntem noi românii faţă de ăia de la apus de soare.
Şi de pe această poziţie mă sumeţeam să judec la rece întâmplarea aceea de tip american. Şi îmi ziceam că nu prea e posibil să fie chiar aşa. Că domnul în cauză nu era sălbaticul dintr-un haitic de hominizi de grotă, dimpotrivă produsul unui şir lung de generaţii şlefuite prin multe straturi de civilizaţie în cutume, legi şi percepte religioase care i-au scos pe oameni din animalitate. Personajul din teribila poveste este un intelectual de rasă, a trecut prin şcoli înalte, a trăit în medii de elită, are familie, copii, prestigiu şi o stare socială la care nu putea să-i dea cu piciorul.
Şi cât de mare ar fi putut fi ispita care să-i întunece raţiunea? Ce să fi avut mai mult femeia aceea de condiţie modestă decât o prostituată de lux pe care marele bărbat ar fi putut s-o aibă la orice oră din zi şi din noapte ca să-i stârnească orice poftă?
Şi câtă vitalitate masculină ar mai fi avut el la vârsta pe care o are ca să supună prin forţă o persoană tânără, cu muşchii căliţi în activităţi fizice?
Şi, în sfârşit, neexistând martori în dosul uşii încuiate şi nici alte dovezi la data arestării şi lipsind alte confruntări decât cuvântul unuia împotriva celuilalt, mi se părea că afacerea miroase foarte urât.
Cum a fost, cum n-a fost, presupusului agresor i s-au pus urgent cătuşele şi a fost aruncat într-o carceră de criminali periculoşi. După câteva zile, i s-a permis descarcerarea în schimbul unei cauţiuni în sumă uluitoare şi se află în stare de arest la domiciliu, cu pază armată şi brăţară informativă. Omul mai puternic decât mulţi şefi de state, care juca pe degete guverne şi ţări, a fost silit să abdice. Şi ce îl mai aşteaptă nu ştim, dar nu miroase a bine.
Şi tocmai când mă legănam în această stare de mulţumire că am de ce să fiu mândru dacă nu la noi s-a întâmplat aşa ceva, hop că îmi strică socotelile marele rege al manelelor, supranumit Vijelie, care îl şi întrece pe sărmanul director al FMI.
Agitat şi violent, s-a năpustit într-o instituţie de înfrumuseţare, unde se afla sub proceduri una din amantele lui, bine plătită, dar care nu-l mai voia. Stopat de paznici, fierbe şi se prăjeşte în hormonii lăsaţi liberi să aţâţe instinctele primare, iar când dama se furişează într-o maşină, o blochează în stradă, îi sparge parbrizul, o smulge de pe scaun, o ia de gât şi o târăşte ca pe o vită până la autoturismul său, unde o aruncă pe bancheta din spate şi porneşte în viteză spre o destinaţie necunoscută.
Alertată poliţia, îi descoperi bârlogul şi încheie procesul verbal după tipic. Deocamdată atât. Urmează judecata, probabil în stare de libertate, unde are şansa să scape spălat de păcate ca mulţi alţi potentaţi. Trăim în dulcea Românie!
Prof. Marin Ioniţă
0 Comentarii