Suspendarea executării silite reprezintă incidentul procedural care constă în oprirea temporară a executării silite, intervenind, după ce executarea silită a fost pornită.
Potrivit art. 719 din Codul de procedură civilă, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea.
În principiu, pentru a se putea dispune suspendarea executarii silite, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei.
Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate: aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a interzicerii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și de a preveni și a limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău platnici.
Suspendarea executării silite poate fi legală, adică în cazurile expres prevăzute de lege, voluntară, la cererea creditorului ca efect al principiului disponibilității și judecătorească, ca facultate a instanței de judecată.
Cererea de suspendare a executării silite poate fi formulată fie odată cu contestația la executare, fie prin cerere separată.
Suspendarea legală a executării silite se referă la acele cazuri în care suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară, respectiv:
– hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;
– înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în prima instanță;
– debitorul face dovada cu înscris autentic că a obținut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.
Citește și Lecția de drept. Ce pași trebuie să urmezi dacă vrei să înființezi un SRL?
Pe de altă parte, suspendarea facultativă a executarii silite, la cererea debitorului, se poate acorda doar dacă instanța constată existența acelor motive temeinice, de natură a justifica necesitatea stopării urgente a procedurii execuționale.
În doctrină s-a precizat că cei doi piloni care trebuie să stea la baza temeiniciei măsurii suspendării și care să constituie, în același timp, condiții de fond necesare a fi îndeplinite pentru dispunerea măsurii, configurând, totodată, înțelesul sintagmei de „motive temeinice” sunt:
– probabilitatea producerii unei pagube ireparabile sau cel puțin a unui prejudiciu greu remediabil în natură, ulterior desăvârșirii executării, prejudiciu care este previzibil că se va produce în cazul continuării executării;
– aparența de nelegalitate a procedurii executării silite desfășurate ori, altfel spus, aparența de temeinicie a motivelor invocate în cuprinsul contestației la executare în cadrul căreia s-a formulat cererea de suspendare.
Suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluționarea definitivă a contestației de la executare.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
0 Comentarii