Biserica de lemn din Drăganu-Olteni, comuna Drăganu, județul Argeș a fost transferată în anul 1988 și restaurată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. După construirea unei noi biserici mai mari, comunitatea a uitat încetul cu încetul vechea bisericuță. Ajunsă într-o stare proastă, biserica a fost restaurată de către specialiștii Muzeului Județean Argeș, cheltuielile fiind suportate din fondurile Episcopiei. Biserica de lemn din Gănești, comuna Pietroșani, județul Argeș, poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului” și este datată din anul 1834.
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni a fost construită în anul 1785
Construită în anul 1785 de către dascălul cărturar Ilie Drăgănuleanul, biserica de lemn din Drăganu-Olteni face parte alături de biserica de lemn din Podu Broșteni, județul Argeș și de cea din Palanga, județul Vâlcea din Rezervația de arhitectură și artă bisericească înființată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. Turnată din temelie în anul 1786, de către dascălul cărturar Ilie Drăgănuleanul, pe moșia sa, din imediata apropiere a importantei stații de pe vechea cale de olac ce lega Piteștiul cu Râmnicu-Vâlcea, Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Drăganu-Olteni a dăinuit vreme de peste două veacuri în locurile de tainică frumusețe scăldate de firul argintiu al Băscovelului. De la întemeierea ei între datina străbună, biserica a luminat cu adevăruri eterne sufletele locuitorilor din Drăganu, până când un nou altar al credinței în veșnicie a fost înălțat în centrul satului. De atunci, această bijuterie în lemn a fost uitată și doar vremelnicii căutători de comori tăinuite ale neamului i-au trecut cu pioșenie pragul șubrezit de ploi. În istoria monumentului, anul 1988 reprezintă momentul incontestabilei sale renașteri, prin strămutarea în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș, operație extrem de dificilă efectuată cu trudă și dăruire de către colectivul de specialiști ai Muzeului Județean Argeș, cu cheltuiala episcopiei și cu blagoslovenia ierarhului Calinic Argeșeanul. În această nouă vatră hărăzită de destin, biserica de lemn din Drăganu-Olteni dăinuie ca o impresionantă mărturie în timp despre arta remarcabilă a crucerului Marin și a ucenicilor săi: „Ioan crucer sin Radu crucer și Matei crucer”, ale căror nume sunt încrustate pe trupul locașului de cult.
În patrimoniul bisericii se află icoane împărătești pictate pe lemn de către renumitul zugrav Voicu din Pitești
Pomelnicul pictat în proscomidiar cuprindea altădată, alături de numele credincioșilor din obștea satului, pe slujitorii dintru început al bisericii: Păun erei, Dumitru erei, Vladu, Pavel și Tudor, care au contribuit la desăvârșirea importantului act ctitoricesc, după moartea dascălului Ilie. Testamentul în limba greacă incizat pe latura de sud-est a absidei altarului, în interior, relevă destinația atribuită de Ilie dascălul moșiei cumpărate de el în București: împroprietărirea țăranilor lipsiți de pământ care veniseră într-un număr apreciabil din Oltenia și se stabiliseră în acest loc, proveniență confirmată, de altfel, prin oiconimul „Olteni” din titulatura așezării Drăganu-Olteni. În patrimoniul bisericii, se află icoane împărătești pictate pe lemn de către renumitul zugrav Voicu din Pitești și anume „Maica Domnului cu Pruncul” (1845), „Iisus Hristos Atotțiitorul” (1845), „Sfântul Mihail și Sfântul Nicolae” (1848) etc. Mărturie elocventă a artei crucerilor din zonă, biserica de lemn din Drăganu-Olteni, ctitoria luminatului dascăl Ilie, relevă capacitatea creatoare a oamenilor care și-au ctitorit viața în spațiul mioritic al Argeșului.
Pisania din pronaos a bisericii din Pietroșani îl menționează pe regele Carol al II-lea
Biserica de lemn din Gănești, comuna Pietroșani, județul Argeș, poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului” și este datată din anul 1834. Se remarcă prin funia mediană sculptată în relief, crucea și lespedea de mormânt din pridvor, colțul eroilor din primul și al doilea război mondial precum și pisania din pronaos care îl menționează pe regele Carol al II-lea. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice. Momentul de început al bisericii și renovările care au urmat sunt surprinse în pisania pictată în 1930 sub formă de cronică, pe peretele dintre pronaosul nou și cel vechi. Textul ei începe în partea stângă a trecerii dintre încăperi și reține următoarele: „S-a făcut această sf[ântă] bi[serică] de lemn de stejar în anul mântuirii 1834, cu cheltuiala d[oam]nei propiatăreasa moșiei Gănești, Ecaterina Gri[gore] Drugănescu și s-a slujit în ea de cătră pr[eot] Dumitrache fiind neisprăvită, până la anul 1877”.
În pridvor a fost amenajat colțul de cinstire a eroilor din sat
O a doua etapă în devenirea bisericii actuale s-a încheiat în 1878-1879, când a fost cercuită și tencuită biserica, apoi zugrăvit interiorul. Pisania surprinde acest moment astfel: „Și în anu 1878-1879, prin stăruința pr[eotului] I. Bărbulescu s-a pardosit cu lespezi, s-a cercuit, tencuit și zugrăvit cu cheltueala preotului și enoriașilor din acel timp din Gănești și alte sate vecine după cum sunt trecuți în condica biserici[i]”. Pisania continuă pe partea dreptă cu însemnarea: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a pictat acestă sf[ântă] bi[serică] în zilele binecredinciosului rege Carol [II și a] prea sfințitului Miron Cristea patriearh României. În anu mântuiri[i] 1930 aug[ust] 22 cu cheltuiala d-nei Marie și soțul d-nei Ilie Ogoreanu și mama d-lor E[lisa]veta I Andronescu, Vasile, fiul nostru și mama noastră Elena I. Ogoreanu. Ghe. I. Zaffiescu pictor”. Această parte de pisanie reține o refacere a picturii și probabil și momentul extinderii bisericii spre apus prin închiderea vechiului pridvor. În acesta a fost amenajat după aceea colțul de cinstire a eroilor din sat, pierduți în primul și al doilea război mondial. Ștergerea intenționată a numelui regelui din pisanie este o amintire a cenzurii din perioada comunistă, manifestată și în biserici.
În forma sa actuală biserica este rezultatul unei extinderi semnificative spre apus a pronaosului, completată cu un pridvor nou la intrare. Pereții despărțitori interiori sunt în cea mai mare parte demolați și înlocuiți sub turn cu stâlpi, din nevoia de a descărca vertical greutatea turnului, direct în pardoseală.
M.I.
0 Comentarii