# Drame generate de Proiectul de „măcelărire” urbană a Piteștiului # Copacii și florile pe care horticultoarea Aurelia Ilie i-a plantat în genunchi pentru piteșteni dispar sub betoane # Teii plantați de femeie, singurii pe care îi mai vede din apartamentul unde stă închisă din cauza bolii, vor fi tăiați # Locatarii din str. Bibescu Vodă vor să intre în greva foamei
Foarte controversatul proiect de regenerare urbană din Pitești continuă cu multe proteste ale locatarilor în cartierul Exercițiu, acolo unde ostilitățile se înmulțesc pe zi ce trece. Din păcate, zeci și zeci de copaci cad în numele unei regenerări urbane de-a dreptul aberante și inutile. În loc de verdeață, cartierele au ajuns să fie acoperite cu betoane și pavele. Totul, după un plan bizar al arhitectei Adriana Matei din Cluj, cea care a făcut un proiect de sute de miliarde fără să aibă habar de realitatea din teren și fără să-i pese că piteștenii au nevoie de mai mult verde, nu de mai mult, mult prea mult beton.
Cetățeni vs. Primărie: „Vom intra în greva foamei!”
În timp ce municipalitatea se pregătea să celebreze florile și, deci, natura, prin cea de-a 38-a ediție a Simfoniei Lalelelor, în cartierul Exercițiu, printre blocuri, muncitorii așterneau de mama focului beton peste peticele de teren, foste zone verzi. În fața blocului B de pe Bibescu Vodă nr 13, câțiva cetățeni discutau despre ce măsuri ar trebui să întreprindă asociația de proprietari și ei, personal, pentru a-i convinge pe reprezentanții municipalității să le cruțe trandafirii îngrijiți cu grijă, dar și cei câțiva tei care se pregăteau să înflorească. Opiniile sunt diverse, unii spun că în alte zone din cartier muncitorii au fost mai îngăduitori și au „scăpat” câte un pom sau doi, înconjurându-i doar cu dalele gri, alții zic că teii vor fi puși la pământ fără milă și vor sfârși în centrala termică a vreunui parlamentar de Argeș. Caz în care locatarii blocului au decis ”Vom intra în greva foamei!“
Povestea doamnei Reli Ilie sau drama din blocul nr. 13
În blocul 13 din cartierul Bibescu Vodă locuiește Aurelia Ilie, tehnician horticol, fostă șefă de sector, pe vremea când lucra la Administrația Serelor, Pepinierelor și Parcurilor din Pitești, prin anii 70-80. Este cea care a realizat parcul Prundu, spațiul verde de pe coasta Craiovei dar și alte oaze de verde și frumos din Craiovei, Războieni, Exercițiu, Eroilor, până la actuala clădire a finanțelor. A venit, în urmă cu aproape 50 de ani, de la Vâlcea, unde a condus întreprinderea de profil de la Călimănești și stațiunile turistice din jur. Iar pentru hărnicia și priceperea ei s-a făcut remarcată și la Pitești, fiind perioada când se construiau primele blocuri, când se nășteau cartierele, iar în jur nu era niciun copac la umbra căruia să stai. Horticultoarea a fost apreciată de familia Ceaușescu căreia trebuia să îi creeeze covoare de flori. Atunci când se anunța vizita dictatorilor, Reli Ilie lucra toată noaptea pentru ca totul să fie fără cusur. Își aduce aminte că pentru ca Ceaușeștii să nu se enerveze la vederea cimitirului de la Prundu, atunci când veneau la Pitești de pe autostradă, a fost nevoie să mascheze locul cu un mal de pământ acoperit cu iarbă și flori. Doamna Ilie își mai aduce aminte că, de fiecare dată când venea Elena Ceaușescu în Pitești, aceasta avea pretenția să îi fie oferite aranjamente florale inedite, de fiecare dată altele. Însă, fiind odată în criză de timp și de idei, tehniciana i-a creat un buchet de flori de câmp de care „tovarășa” a fost extrem de încântată. În ultimii ani de dinainte de Revoluție, soții Ceușescu mergeau des la vila de la Micești sau la vila Florica iar salariații de la Administrația Serelor, Pepinierelor și Parcurilor se ocupau foarte mult de parcurile celor două locații, parcuri care acum, știm bine, sunt lăsate în paragină dar, culmea, sunt ținta unor revendicări imobiliare.
„Este o crimă ce se întâmplă!”
Doamna Aurelia Ilie are acum aproape 70 de ani și inima slăbită, care nu îi mai funcționează decât în procent de 30%, nu îi mai permite să iasă din casă. Ne întreabă, pe mine și pe fiica ei, dacă mai există în oraș trandafirii, arțarii roșii, stejarii sau teii plăcut mirositori plantați de ea. De altfel și șiragul de tei, din fața blocului cu nr. 13, tot ea l-a plantat în urmă cu 40 de ani. „Un horticultor este cel care ar trebui să-și dea cu părerea, dacă este vorba despre copaci bătrâni sau prea aproape de locuință, dacă trebuie tăiați sau nu. De la silvicultură, înainte se dădeau autorizații pentru tăiat copaci doar de la 1 octombrie și până la 1 aprilie, nu când sunt copacii în vegetație. Teii ăștia au 40 de ani, teii trăiesc și 100 de ani. Este o crimă! Nu se gândesc oamenii ăștia că fiecare fir de iarbă are rostul lui, iar pentru a ajunge să facă umbră, unui copac îi trebuie 5-6 ani”, ne spune horticultoarea căreia fiica ei i-a ascuns mult timp faptul că, cel mai probabil, arborii vor dispărea. Și, odată cu ei, singurul lucru pe care mama ei bolnavă îl mai poate vedea de la balcon. Teii înfrunziți dedesubt, iar deasupra albastrul cerului. Atât vede bătrâna, atunci când, cu greu, ajutându-se de cadrul de mers, ajunge din camera ei, în sufragerie, unde este balconul. Discuția noastră se desfășoară pe fundalul sonor al utilajelor care îngroapă iarba și florile sub asfalt, dar amintirile continuă să trăiască. Bătrâna doamnă îmi povestește de mințile luminate, arhitecți și peisagiști care au creat oazele de verdeață ale Piteștiului, dintre care un mare respect îi poartă încă lui Gheorghe Pacea. Primar pe vremea aceea era Valerică Nicolescu, dar a prins și alți conducători ai județului.
”Aș muri, dacă mi-ar tăia teii!”
Îmi iau la revedere de la femeia care a lucrat uneori zi și noapte la spațiile verzi ale Piteștiului, uneori în genunchi sau în picoarele goale pentru ca ochii oamenilor să se bucure iar sufletele lor să vibreze de frumos. Sub tălpile noastre, într-un apartament din Piteștiul anului 2015, mai vibrează doar parchetul de la fierăstraiele mecanice și de la buldozerele asfaltatorilor. Îmi iau la revedere, întrebând-o pe doamna Aurelia ce s-ar întâmpla dacă i-ar fi tăiați teii din fața geamului, aceasta îmi răspunde scurt, privindu-mă în ochi „Aș muri!”.
Alina Crângeanu
0 Comentarii