# După o anchetă superficială ce a trenat 15 ani # Este vorba de celebrul și tărăgănatul dosar al uciderii lui Stakas Stavros, zis și ”Grecul”, faptă petrecută în 1998 în Găvana # Dosarul întocmit de procurori a fost unul cu multe inadvertențe, omisiuni și semne de întrebare. Toate au fost dovedite și demonstrate în instanță de către avocatul Florentin Sorescu # Cauza morții lui Sakas Stavros rămâne totuși o necunoscută
Pe 29 aprilie, Curtea de Apel Pitești a dat verdictul într-unul dintre cele mai răsunătoare și complicate dosare de omor din ultimii ani. Instanța a decis să îl achite pe piteșteanul Aurelian Nedelcu, după ce în luna martie a anului trecut acesta fusese condamnat de Tribunalul Argeș la 10 ani de pușcărie, pentru uciderea grecului Sakas Stavros. Toate acestea după o anchetă ce a trenat 15 ani! Mai exact, 15 ani fără o lună (pe 22 februarie 2013 a fost făcut rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată), pentru că dacă și această lună s-ar fi scurs, infracțiunea de omor s-ar fi prescris și dosarul ar fi fost clasat.
Dosarul întocmit de acuzare a fost unul cu multe omisiuni, inadvertențe și semne de întrebare. Toate au fost arătate și demonstrate în instanță de către Florentin Sorescu, avocatul lui Aurelian Nedelcu. Cazul de achitare a unei persoane condamnate inițial la 10 ani pentru omor este unul rarisim. Însă este pe deplin argumentat, având în vedere dosarul superficial din acest caz.
Totuși, cauza morții lui Sakas Stavros va rămâne din păcate o necunoscută.
Totul a început în primăvara anului 1998, mai exact în 25 martie, când în parcul de lângă Cinema Lumina, în cartierul Găvana, a fost descoperit cadavrul unui bărbat, trecut de 60 de ani, pe jumătate dezbrăcat, ghemuit și sprijinit de un parapet de piatră din interiorul parcului. Acesta aparținea cetățeanului grec Sakas Stavros, domiciliat în Pitești. Criminaliștii și judiciariștii sosiți la fața locului au constatat că bărbatul prezenta urme de violență, iar ulterior, SML Argeș constata că moartea acestuia s-a datorat unei hemoragii, dilacerării și contuziei cerebrale, survenite în urma unui traumatism cranio-cerebral acut, prin lovire cu corp dur. Cu aceeași ocazie s-a mai stabilit, tot de către medicul legist, că defunctul avea în sânge o concentrație alcoolică de 1,15 gr. la mie. Ceea ce merită reținut este faptul că, la examinarea cadavrului lui Sakas Stavros, polițiștii care au făcut cercetarea la fața locului au consemnat în procesul verbal următoarele: „Cadavrul prezintă în zona capului și a feței urme de sânge proaspăt (!!!), asemenea urme fiind prezente și pe mâini.” Un alt aspect bizar îl constituie faptul că în raportul de autopsie nu este stabilită ora decesului cetățeanului grec. Iar o astfel de omisiune poate afecta grav rezultatele unei anchete. Mai este necesar să precizăm că echipa de cercetare la fața locului, alcătuită din polițiști și procuror, a sosit la locul faptei și și-a început cercetările la ora 15.20.
O altă problemă: un martor-cheie în acest dosar a fost audiat după șapte ani de la crimă. Investigațiile ulterioare, consemnate ca atare și în rechizitoriul din 22 februarie 2013 al procurorului Alexandru Petre de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, au stabilit că Sakas Stavros, cunoscut ca „Grecul”, ar fi fost în seara zilei de 24 martie 1998 în barul „La umbreluțe”, din Găvana, unde a consumat alcool, și de unde ar fi plecat în jurul orei 0:30, în stare de ebrietate. Localul unde băuse Grecul aparținea, în parte, lui Aurelian Nedelcu, acesta fiind unul dintre cei trei asociați. Grecul fiind ultimul client din acea seară, după plecarea lui în bar a mai rămas barmanița de serviciu Irina Țârlea (fostă Arsene) și iubitul ei, Constantin Stan. Ulterior, în aceeași noapte, potrivit declarațiilor de la dosar, în jurul orei 1.00, ar fi venit în bar Aurelian Nedelcu, unul dintre proprietari, care susține că voia să ridice banii proveniți din încasări. După ce a ajuns la bar, Nedelcu ar fi rămas circa 2 ore, timp în care a jucat biliard cu prietenul barmaniței de serviciu. În declarația sa, Nedelcu a menționat că, în drumul său spre bar, în momentul în care se afla în dreptul străzii ce duce spre Spitalul Județean, l-ar fi văzut pe Grec, care era singur și în stare evidentă de ebrietate, dar că acesta nu avea nicio urmă de violență la nivelul feței. Alți doi martori, audiați două zile mai târziu, pe 27 martie, au declarat că l-ar fi văzut pe grecul Sakas Stavros în dimineața zilei de 25 martie, pe la orele 9 – 9.30, adică ulterior întâlnirii sale cu Aurelian Nedelcu. Ciudat este faptul că prima declarație a lui Constantin Stan, iubitul barmaniței, a fost luată acestuia abia în anul 2005, la șapte ani de la omor, deși patronul barului, Aurelian Nedelcu, menționase încă de la prima sa declarație, din 1998, că jucase biliard cu acesta în noaptea evenimentului. Practic, s-a considerat că Nedelcu ar fi fost ultima persoană cu care s-a întâlnit Grecul, înainte de a muri. Și asta făcându-se abstracție de declarațiile martorilor care îl întâlniseră în dimineața următoare, adică la circa 8 – 9 ore după întâlnirea lui Nedelcu cu Grecul.
Ancheta, bazată în mare parte pe declarații luate la mulți ani după eveniment
Încă o neregulă: ancheta s-a bazat în mare parte pe declarații luate la mulți ani după eveniment și a omis elemente relevante de la locul crimei.
Aurelian Nedelcu fusese condamnat în martie 2014 fără a se stabili care a fost mobilul crimei. De ce s-a ajuns în această situație? În primul rând pentru că ancheta a demarat greșit încă de la primele cercetări, unde s-au făcut omisiuni majore. Una dintre acestea este chiar omisiunea de a se stabili ora probabilă a decesului, situație care, dacă nu ar fi fost ignorată, ar fi putut conduce la restrângerea cercului de suspecți. Nu s-au luat în calcul unele elemente descoperite la locul faptei, care ar fi putut să fie purtătoare de probe ADN, spre exemplu două mucuri de țigări găsite în apropierea cadavrului, care au fost fixate fotografic, însă nu au fost ridicate și analizate. De asemenea, faptul că victima a fost găsită dezbrăcată de chiloți, indispensabili și pantaloni nu a fost analizată, deși ar fi putut să fie indicii ale unei agresiuni sexuale. Deși din exploatarea unor mijloace științifice s-ar fi putut descoperi multe indicii pentru aflarea adevărului, ancheta s-a bazat în cea mai mare parte pe declarațiile martorilor – și acelea luate după mulți ani de la eveniment, când memoria este afectată de scurgerea timpului – și pe testările poligraf – în situația în care Aurelian Nedelcu, bolnav cardiac și cu stent la inimă, nici nu putea fi testat în astfel de condiții, iar în caz contrar, rezultatele testării ar fi fost eronate.
Aurelian Nedelcu: ”E crunt să treci prin toate problemele astea când n-ai nicio vină”
Am reușit să stăm de vorbă la o zi după verdictul instanței cu Aurelian Nedelcu, acesta declarându-ne: ”E crunt să treci prin toate problemele când n-ai nicio vină. Nici nu mai vreau să mă gândesc la ce am trecut prin toți anii ăștia. Meritul Curții de Apel Pitești este acela că a fost pe poziție și că a putut să vadă adevărul în dosar.”
Avocatul Florentin Sorescu: ”Institutul Mina Minovici a propus exhumarea victimei, iar în momentul în care instanța a făcut demersuri în vederea exhumării, răspunsul a venit că… nu se mai știe unde este mormântul”
Am realizat un interviu pe marginea acestui dosar atât de încâlcit și tărăgănat cu avocatul Florentin Sorescu, cel care are meritul de a fi demonstrat argumentat multele ”bube” din acest dosar. Niște ”bube” inadmisibile într-o justiție românească ce ar trebui să dea dovadă de profesionalism până la capăt.
# Există numeroase inadvertențe în acest dosar…
– Într-adevăr așa este. M-aș referi mai întâi la ce se spune în necropsie comparativ cu raportul trimis de către Institutul ”Mina Minovici”. La necropsie s-a spus că a existat o lovitură cu corp dur, ceea ce înseamnă o acțiune umană de lovire, pe când în expertiza efectuată de către Institutul ”Mina Minovici” s-a ajuns la concluzia că lovitura putea să fie de sau cu corp dur sau ambele. Asta însemna că moartea putea să aibă și caracter accidental sau să fie o lovitură cauzatoare de moarte. Ideea este că dacă într-o primă fază discuțiile se purtau asupra autorului, prin ceea ce s-a întâmplat la Curtea de Apel Pitești, prin probele administrate, rezultă că au apărut semne de întrebare și asupra faptei. Cu alte cuvinte, au apărut trei variante: fie moartea a fost una cu totul accidentală – constând în căderea victimei aflate în stare de ebrietate și lovirea acesteia, fie o lovitură cauzatoare de moarte, care ar fi factor de încetare a procesului penal, ținând cont că fapta este din 1998, fie infracțiunea de omor care, pe datele respective, este cel mai puțin probabilă.
# Care sunt cele mai relevante documente lipsă din dosarul cauzei?
– Cercetarea la fața locului a fost absolut catastrofală de la primul moment. Tot în expertiză, Institutul ”Mina Minovici” atrage atenția asupra faptului că nu există planșe fotografice la autopsie și că nu s-a stabilit ora probabilă a morții. Mai grav, pe baza depoziției inculpatului că s-a intersectat cu victima în jurul orei 12.30 noaptea, se stabilește că ar fi vorba de ora 12.30, fără să aibă alte date suplimentare. Dar organele de cercetare penală se prezintă la ora 15.20 în următoarea zi, deși victima se află practic în mijlocul orașului. Ori aici este o curiozitate teribilă: cum poți să spui că victima a decedat la 12.30 noaptea, iar tu ca organ de urmărire penală te prezinți la 15.20? Institutul Mina Minovici a propus exhumarea, iar în momentul în care instanța a făcut demersuri în vederea exhumării, răspunsul a venit că… nu se mai știe unde este mormântul, că sunt patru morminte care nu mai au cruci!
# Cine au fost cei care au spus că nu mai știu unde se află mormântul victimei?
– Parohia și Poliția.
”Nu există mobil al faptei indicat de Parchet în dosar”
# De unde au început problemele în acest dosar?
– Problemele au apărut de la anul de grație 1998. Când se face cercetarea penală, cele mai elementare lucruri sunt ignorate. Asta a făcut ca Parchetul să trimită în judecată pentru infracțiune de omor fără să se numească mobilul. Nu există mobil indicat de Parchet.
# Cum comentați denunțul făcut de comisarul-șef Iulian Sârbu în 2012, denunț bazat doar pe intuiție?
– Este o chestiune care arată penibilul și disperarea Parchetului de a găsi probe. Și asta în contextul în care n-au luat în calcul declarațiile martorilor din 1998. Sunt doi martori care au spus că au vorbit cu victima în jurul orelor 9.30 dimineața. Cu alte cuvinte, au vorbit cu mortul după ce mortul a murit… Și, ce atrage atenția e faptul că Parchetul i-a audiat o singură dată. Nu a existat o reaudiere, deși aceștia spun niște lucruri foarte clare și anume că în ziua respectivă era un meci de fotbal – FC Argeș- Craiova. Și unul dintre martori este chiar fotbalist, Predică Marian este numele său, și discută cu victima, iar victima îl întreabă: ”Ce o să facă FC Argeș astăzi?” Răspunsul fotbalistului: ”O să câștige”. La care victima spune: ”Fugi de aici, o să piardă”. Și s-a dovedit că victima a avut dreptate: FC Argeș a pierdut atunci în semifinalelele Cupei României cu 1-0 meciul cu Craiova. Al doilea martor – Radu Constantin – spune că n-a vorbit cu el, dar îl descrie ca vestimentație și spune că l-a văzut în jurul orelor 9.30. Al doilea martor a fost întrebat dacă este sigur că este ziua respectivă și a spus că în ziua respectivă era un meci important din Cupa României. Declarațiile martorilor concordă, inclusiv legat de vestimentația victimei. Practic, sunt o serie de elemente care pe mine de exemplu m-au dus la ipoteza foarte plauzibilă, deși incredibilă, că victima putea să se ducă de exemplu să urineze la orele 10 și să fi căzut, având o alcoolemie mare. Reacția românilor, când văd o persoană în stare avansată de ebrietate, este de a o ignora. În doctrina de specialitate, asta se numește cădere de la același nivel, cădere din picioare cum se spune.
# Martorii au fost audiați de-abia la șapte ani după faptă. Cam mult…
– Au fost luate declarații în zilele ce au urmat evenimentului. După care nu s-a mai interesat nimeni. Martorii au fost audiați din nou după șapte ani, după ce domnul procuror Petre a preluat dosarul. Explicația este foarte simplă. Prima declarație a domnului Nedelcu, în calitate de martor, este luată în 1998, la câteva zile după eveniment. Se urmăreau atunci cu totul și cu totul alte piste. În 2005, domnul Nedelcu e chemat la o a doua declarație, în care nu e întrebat nimic nou. A fost de fapt pretextul pentru a-l chema la testul poligraf. De aici a pornit toată povestea. La testul poligraf a apărut că are comportament simulat. În realitate, avea afecțiuni cardiace care au și dus la montarea unui stent. Poligraful este jucăria principală a Parchetului, care a ajuns să ducă toată lumea la poligraf. Și toată lumea în acest dosar pică testul poligraf, ceea ce mie mi-a creat mari dubii. Și asta pentru că au picat testul poligraf persoane care n-aveau nicio treabă cu cazul. Din acest motiv am mers la București, după ce s-a dat anul trecut condamnarea la 10 ani închisoare, la un laborator de testare, iar rezultatele testului poligraf făcut acolo au fost total opuse. Am fost la unul dintre cei mai buni specialiști pe această tehnică și care este și psiholog criminalist. Alina Cotiga o cheamă pe doamna respectivă. La retestare tututor martorilor a ieșit indice mare de spunere a adevărului. Domnului Nedelcu i-a fost făcută și o testare psihologică complexă, din care a reieșit că nu ascunde adevărul. Doamna Cotiga ne-a mai spus un lucru foarte curios la acel moment, și anume că apar greșeli pe testele de interpretare de la Pitești. Tot legat de testele poligraf făcute la Pitești, vreau să spun că la acele teste n-ai voie să trimiți pe cineva având elemente din dosar. Ori am martori care spun clar că li s-au arătat planșe fotografice cu cadavrul, după care au fost duși la testul poligraf. Domnul Nedelcu a ajuns să aibă mari probleme de sănătate din cauza acestui dosar. După ce a fost pus sub învinuire a ajuns pe masa de operație, iar pe fișele medicale scrie că ”există riscul de moarte subită la întreruperea tratamentului”.
Ce mi s-a mai părut de remarcat în toată această poveste este că Parchetul s-a autosesizat pentru mărturie mincinoasă și favorizare infractorului în ceea ce privește martorii care au susținut de la bun început poziția domnului Nedelcu. Însă polițistul care a anchetat cauza, comisarul Ilie Cătălin de la Poliția Pitești – un om de nota 10, a propus în sesizarea Parchetului, clasarea dosarului pentru că nimic nu concordă cu realitatea. Eu ca avocat n-am mai întâlnit o asemenea situație, și anume ca în autosesizarea Parchetului polițistul să se contrazică cu procurorii.
# Vă gândiți să cereți daune ca urmare a deciziei Curții din 29 aprilie?
– Ne-am gândit la acest lucru. Problema este că textele clare pentru care se pot obține daune sunt fie o condamnare care ulterior este revizuită și se dispune achitarea, fie varianta unei arestări nelegale. Ori tocmai asta e problema: Parchetul a avut grijă să nu-i dea nici măcar obligația de a nu părăsi țara, nicio îngrădire a libertăților, în ideea de a nu se ajunge la despăgubiri. O să mă gândesc dacă există vreo variantă de a obține daune morale.
”Am formulat două plângeri împotriva domnului comisar-șef Sârbu”
# Vă gândiți și la o acțiune împotriva domnului comisar-șef Sârbu?
– Am formulat o plângere împotriva domnului Sârbu, Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale. Am făcut după aceea plângere în instanță, iar instanța a respins-o pe un considerent foarte simplu. Pentru denunț calomnios, trebuie să denunți pe cineva știind că nu este vinovat și tu cu rea-credință îl denunți. Domnul Sârbu s-a învârtit în jurul degetului, ceva de genul ”Așa am simțit eu, nu am spus că este vinovat”. Am aflat că domnul Sârbu efectuase în 1998 acte de cercetare în cauză și este foarte ciudat cum ulterior a ajuns să afirme: ”L-am perceput pe acest individ, după voce, cam speriat și agitat. (…) Ca judiciarist l-am simțit că el este autor al evenimentului de care vorbea” în condițiile în care exista interesul lor de a-l trimite în judecată.
”Parchetul n-a trecut toate declarațiile martorilor. Nu le-au trecut pentru că știau că sunt elemente de contradicție”
# La un moment dat ați ajuns dumneavoastră să cereți administrarea de probe în dosar.
– Urmare a faptului că Tribunalul Argeș, în absența unor probe concludente și elocvente, a pronunțat o condamnare de 10 ani, ne-am trezit în situația de a inversa pozițiile, in situația de a propune noi probe, inclusiv exhumarea cadavrului, teste ADN și expertize admise de către Curtea de Apel. Curtea de Apel a admis toate probele, mai puțin exhumarea. S-a considerat că exhumarea nu este necesară la acel moment. Inclusiv Institutul Mina Minovici a cerut exhumarea când a văzut despre ce este vorba.
# Ați mai întâlnit un asemenea caz în carieră?
– Nu, este un caz fără precedent. N-am văzut niciodată un dosar atât de sărac și lipsit de probe. În loc să caute probe clare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a mers pe ideea de a ameți, de a crea impresii. Parchetul n-a trecut toate declarațiile martorilor. Nu le-au trecut pentru că știau că sunt elemente de contradicție. Cauza este o proastă instrumentare într-o primă fază, iar ulterior, în loc să-și dea seama că nu au elemente suficiente, poate și de teama de a nu se încheia dosarul cu A.N. (n. red. – autor necunoscut), au încercat marea cu degetul.
# Dar cu fapta cum rămâne? În coadă de pește?
– Nu se știu nici fapta, nici autorul.
Comisarul-şef Sârbu de la BCCO Argeş, denunţ bazat pe… fler în dosar
În ianuarie 2012, la scurt timp după punerea sub acuzare a unui martor din celebrul și tărăgănatul dosar al uciderii cetățeanului Sakas Stavros, zis și ”Grecul”, comisarul-șef Iulian Sârbu de la BCCO Argeș a făcut un denunț bizar la Parchet în care spunea că a fost sunat de respectivul martor și că „L-am perceput pe acest individ, după voce, cam speriat și agitat. (…) Ca judiciarist l-am simțit că el este autor al evenimentului de care vorbea” Un denunț bizar în condițiile în care percepțiile datorate flerului nu pot fi considerate probe care să susțină o acuzație de omor. Ținând cont de faptul că Aurelian Nedelcu este bolnav cardiac, cu operații pe cord și stent – fapt dovedit cu actele medicale depuse la dosarul cauzei, era firesc ca în momentul în care s-a pomenit acuzat de crimă să fie speriat și agitat.
Într-un interviu acordat Jurnalului de Argeș anul trecut, comisarul-șef Iulian Sârbu ne declara că a luat legătura cu comisarul-șef Eduard Bîlă după ce a vorbit la telefon cu Aurelian Nedelcu: ”Pe urmă am discutat cu Edi Bâlă, de la Judiciar, și m-a pus în legătură cu procurorul Petre. Și i-am spus «Domne, uite, m-a sunat ăsta și era agitat.» «Da, domne, dați aici o declarație.» Pe urmă m-a chemat și în instanță.”
Comisarul-şef Eduard Bîlă: ”L-am pus pe domnul Sârbu în legătură cu procurorul de caz în secunda unu după ce mi-a comunicat constatarea sa”
Am luat legătura cu comisarul-șef Eduard Bîlă, șeful Serviciului de Investigații Criminale din cadrul IPJ Argeș pentru a ne spune mai multe legat de discuția pe care a avut-o cu comisarul-șef Iulian Sârbu: ”Singura mea legătură cu dosarul la care faceți referire este că, undeva spre sfârșitul lui 2011, domnul comisar-șef Iulian Sârbu mi-a comunicat o constatare a sa ce putea fi sau nu interesantă. În secunda unu după ce mi-a spus acest lucru, l-am sunat pe procurorul de caz, domnul procuror Petre, dacă nu mă înșel, și l-am pus în legătură cu domnul Sârbu. Atât. Pentru că dosarul a fost instrumentat de către Parchet. Iar în 1998, când a fost comisă acea faptă, eu nu eram la Investigații Criminale, ci la Furturi Auto și, drept urmare, nu aveam cum să am tangență cu acel caz.”
Am încercat să stăm de vorbă și cu comisarul-șef Iulian Sârbu, însă acesta avea telefonul închis.
Material realizat de Denis Grigorescu
0 Comentarii