În ziua de 10 Septembrie 1872 a murit Avram Iancu (“Crăişorul Munţilor“), conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania, la Baia de Criș, în Munții Apuseni (n.1824 la Vidra de sus).
A fost un avocat transilvănean român, care a jucat un rol important în Revolutia de la 1848 din Transilvania.
Citește și: Interviu cu Mihai Şora: „Prostia e o scuză, talentul – o acuză”
A condus armata românilor transilvăneni, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.
S-a născut într-o familie de iobagi moţi înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea și rudă cu acesta. Horea a fost fratele bunicului lui Avram Iancu.
În Testamentul său („Ultima Voinţă”) scris la 22 decembrie 1850 spunea : „Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care, după puteri am şi lucrat pînă acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa aduse să prefec în nimic.
Nu ştiu cîte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur; voiesc dară şi hotărît dispun ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezînd că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele!
La 13 septembrie 1872, jelit de popor,de prefecţii şi tribunii săi, în frunte cu 36 de preoţi, trupul lui Iancu cobora în pămîntul de la Ţebea, aproape de gorunul celuilalt Crăişor, Horea, al cărui nepot era.
Citește și: Noul rege al Marii Britanii, profund legat de România: „E o țară uimitoare”
In revista Familia, Iosif Vulcan scria :
“Cine a fost Iancu? Expresia unei idei înalte, unei dorinţe străbune, care nu se va stinge niciodată din sînul naţiunii române…”
„Tu, Iancule şi Moţii tăi, aţi trăit şi aţi murit pentru libertate. Idealul acesta rămîne la temelia vieţii noastre naţionale. Pentru izbîndirea şi desăvîrşirea acestui ideal vor trăi şi vor muri generaţiile, cari te urmează. Ci tu dormi liniştit, Iancule, acolo la pragul bisericuţei din Ţebea, în umbra gorunului lui Horia: geniul tău veghează deasupra naţiunii române”.- Vasile Goldiş –
0 Comentarii