# Profesorul Ştefan Alexe: „Am făcut cerere să mai predau, dar cei de la Inspectoratul Şcolar nu mi-au oferit şansa de a mai profesa după vârsta pensionării” # Elevii pregătiți de Ștefan Alexe au obținut de-a lungul anilor peste 160 de premii la concursurile naționale și internaționale de matematică, dar din păcate oficialii din Inspectoratul Școlar nu l-au mai băgat în seamă după pensionare. Iar asta se întâmplă în condițiile în care dascălii de valoare au devenit o raritate în învățământul de elită
Profesor de o valoare incontestabilă, Ştefan Alexe este unul dintre dascălii care au obţinut rezultate remarcabile pentru învăţământul argeşean, pregătind numeroşi elevi care au cucerit medalii la olimpiadele naţionale şi internaţionale. Lista premiilor obţinute de elevii săi este absolut impresionantă. Zece premii I şi 50 de premii II şi III la olimpiadele naţionale de Matematică, 30 de premii I şi 60 de premii II şi III la concursurile judeţene, interjudeţene şi naţionale de matematică. A avut 7 elevi selecţionaţi în Lotul Naţional de Matematică al României, aceștia obţinând 4 medalii de aur la olimpiadele internaţionale de Matematică şi 3 premii I şi 3 medalii de aur la olimpiadele balcanice. De altfel, toate cele patru medalii de aur cucerite la olimpiadele internaţionale au fost obţinute cu punctaj maxim de către elevii Liviu Suciu (1987) şi Ciprian Manolescu (1995, 1996 şi 1997). De asemenea, profesorul Alexe este şi coautorul a numeroase cărţi de profil apărute începând din 1984. S-a născut la 27 noiembrie 1942, în comuna Stolnici şi este absolvent al Liceului „Alexandru Odobescu” din Piteşti şi al Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti. Timp de aproape patru decenii, între 1966 şi 2005, a profesat la liceele „Zinca Golescu”, Chimie şi „I.C. Brătianu”. În anul 2012, profesorul Ştefan Alexe a fost recompensat cu diploma de cetăţean de onoare al judeţului Argeş pentru rezultatele obţinute în prestigioasa sa carieră, după ce, anterior, şi comuna natală, Stolnici, îi acordase un astfel de titlu. În prezent, domnul profesor Alexe este pensionar şi îşi dedică timpul nepoţelului său, Ştefan. Am realizat zilele trecute un interviu special cu domnia sa, despre bucuriile și necazurile sale.
„Eu o viaţă întreagă doar am învăţat”
# Când aţi simţit că aveţi o „chemare” către matematică?
– În liceu am realizat că vreau să fac matematică sau germană, care îmi plăcea mult. Nu eram hotărât, dar pedagogul meu mi-a spus să merg la facultatea de matematică. De fapt, atunci când am terminat facultatea am început să învăţ cu adevărat. În timpul facultăţii mai mult mi-am dat seama cum se învaţă. Eu, la examen, îi spuneam profesorului asta am învăţat, asta nu, dar când îi spuneam subiectul îl spuneam aşa cum ar fi trebuit să mi-l spună el mie la curs. Şi încet-încet am văzut că este interesant şi am învăţat mult, mult de tot. Pot să spun că eu o viaţă întreagă doar am învăţat.
# Aţi îndrumat zeci de olimpici către foarte multe premii şi medalii prestigioase. Cum identificaţi elevii cu potenţial?
– Astfel de elevi se remarcă singuri. Ei întreabă, iar ca profesor eşti obligat să le răspunzi. Să ştiţi că nu este neapărat plăcut, pentru că poate să vină cineva cu o problemă de olimpiadă internaţională şi poţi să n-o faci. Şi atunci ce-i spui? E un cuţit cu două tăişuri, dar dacă munceşti mult şi vezi cum se rezolvă foarte multe tipuri de probleme te descurci. E o muncă titanică şi dacă nu ai linişte sufletească acasă, nu o poţi face.
„Puteam să fiu util învățământului argeșean și după pensionare și nu ceream bani pentru asta”
# Înţeleg că pentru a şti matematică la un nivel înalt este nevoie de foarte multă muncă, dar, totuşi, nu aveţi şi alte pasiuni în viaţă?
– Ba da. Sportul. Îmi place fotbalul, handbalul sau tenisul de masă. În plus, îmi plac foarte mult jocurile populare. Ştiu căluşul, de exemplu. Toate astea pentru mine sunt ca un fel de yoga, mă ajută să mă relaxez.
# Cu foştii elevi ţineţi legătura? Cei care s-au realizat în carieră vă mai caută?
– În general, îi ştiu pe foştii elevi. Dacă mă întâlnesc cu ei la întrevederi gen la 10 sau la 15 ani, o fac cu drag. Unii sunt oameni mari, realizaţi sau chiar bogaţi, dar eu nu am înclinaţia asta, să beneficiez de cineva. Ei au aflat şi de necazurile mele. Am avut nişte necazuri mari de tot, mi-a murit soţia, mi-a murit şi băiatul, iar acum pe primul plan pentru mine este nepoţelul meu. Îl duc şi-l iau de la şcoală, îl învăţ.
# Consideraţi că autorităţile v-au recompensat pe măsura rezultatelor pe care le-aţi avut?
– Nu, şi nu mă refer la recompense. Cred că atunci când obţii locul unu în lume, lucru care nu se întâmplă oricum, ar trebui să fii întrebat ce-ai făcut şi ce n-ai făcut. Nimeni nu m-a întrebat niciodată nimic şi au fost atâţia inspectori de-a lungul timpului. Eu zic că puteam să fiu util şi nu ceream bani pentru asta. În momentul în care lucrezi într-un domeniu ştii nişte lucruri.
# Este adevărat că aţi ieşit la pensie, fără să vi se dea şansa să mai profesaţi câţiva ani?
– Da. Am făcut cerere, dar cei de la Inspectoratul Şcolar nu mi-au oferit şansa de a mai profesa după vârsta pensionării. La noi, la profesori, este invers faţă de alte meserii, unde dacă nu mai eşti tânăr nu mai ai aceeaşi forţă pentru activitatea respectivă. Eu acum, dacă m-aş duce undeva, oriunde în ţara asta, pot să-mi desfăşor activitatea la cel mai înalt nivel. Aş fi incomparabil un profesor mai bun decât atunci când am absolvit facultatea, pentru că am baza. Deci, ca profesor, cu cât eşti mai bătrân, ai cunoştinţe mai multe şi ţi-e mai uşor pentru că eşti trecut prin multe. Oricum, atunci m-am simţit groaznic, ca şi cum cineva mi-ar fi luat trei ani din viaţă. Dar acum mă bucur şi când mă întâlnesc cu ei pe stradă, mă refer la inspectorii care erau în IŞJ în perioada 2005, eu sunt calm, cu fruntea sus, iar ei se simt cu musca pe căciulă.
# V-a bucurat titlul de cetăţean de onoare primit din partea Consiliului Judeţean Argeş?
– Da, m-a bucurat şi în special pentru nepoţelul meu Ştefănuţ. Lumea nu ştie că sunt eu cetăţean de onoare, dar pentru el este un impuls după ce m-a văzut acolo pe scenă. Acum îmi spune că eu ştiu să rezolv problemele pentru că sunt cetăţean de onoare.
Ştefan Alexe l-a pregătit şi pe Ciprian Manolescu, triplu medaliat cu aur la olimpiada internaţională, acum profesor la UCLA în America
Cel mai strălucitor elev pe care l-a avut profesorul Ştefan Alexe poate fi considerat Ciprian Manolescu. Născut la Alexandria în 1978, Ciprian a venit la Piteşti pentru a studia la Şcoala nr. 11 „Mihai Eminescu” şi apoi la Colegiul Naţional „I.C. Brătianu”, acolo unde l-a avut profesor şi îndrumător la matematică pe Ştefan Alexe. Timp de trei ani consecutivi – 1995, 1996 şi 1997 – Ciprian a fost elevul care a dominat categoric matematica la nivel mondial, obţinând, de fiecare dată cu punctaj maxim, medalia de aur la olimpiadele internaţionale de la Toronto, Canada (1995), Bombay, India (1996) şi Mar del Plata, Argentina (1997). După absolvirea Colegiului Brătianu, a urmat cursurile Universităţii Harvard din SUA, acolo unde a fost de trei ori laureat al celebrului concurs de matematică Putman în 1997, 1998 şi 2000. În prezent, Ciprian Manolescu este profesor la UCLA în Los Angeles, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din lume.
Interviu realizat de Ionuţ BURCEA
0 Comentarii