Istoria – un tărâm cu multe necunoscute! Ducatul de la Argeş, primă monedă a Valahiei medievale

Până la emiterea primei monede proprii, economia Valahiei funcţiona prin folosirea unor monede cunoscute în aria sa geografică. În Ţara Românească circulau perperi bizantini (gr. hiperpiron), florini şi ţechini de aur (it. zecchino), dar şi monede din argint precum groşii (it. grosso) veneţieni, sârbeşti, bulgăreşti şi boemi, dinarii (gr. dinarion) Regatului Maghiar, asprii (gr. aspron) Hoardei de Aur sau dinarii emişi de banii Slavoniei. Preponderenţă par să fi avut groşii Ţaratelor bulgăreşti de Tărnova şi Vidin, chiar tezaurizaţi în Valahia. Potrivit numismatului Octavian Iliescu, necesitatea baterii primei monede interne a apărut abia în 1365, când regele Nagy Lajos (Louis d’Anjou) al Ungariei ocupa Vidinul, întrerupând valahilor legăturile economice cu Ţaratul Bulgariei. În contextul specificat, domnitorul muntean Vladislav I Vlaicu înfiinţa la Argeş prima hereghie (monetărie) a ţării.
Vladislav a emis trei categorii valorice de monedă, toate din argint. Statutul vasalic al ţării nu permitea baterea unei monede din aur, pe care nici economia internă nu pare a fi cerut-o. Prima categorie, cea a monedei mari (diametru 18-21 mm, greutate medie 1,05 g) îşi are originea în ducatul (ducato) veneţian (1202), imitat în Bizanţ, Serbia şi Ţaratul vlaho-bulgar de Tărnova. Această categorie monetară mai purta şi numele de gros sau metapan, însă în Ţara Românească s-a încetăţenit denumirea de ducat. Un ducat muntean = 1,5 dinari = 3 bani. Domnul încadra monedele proprii în două sisteme distincte ce influenţau direct economia Valahiei: cel al groşilor de la sud de Dunăre şi cel al dinarilor Regatului Maghiar. Se asigurau, astfel, atât nevoile circulaţiei interne, cât şi legăturile comerciale cu ţările balcanice şi cu Transilvania.
Tot Vladislav înfiinţa la Severin o a doua hereghie a Ţării Româneşti, în momentul asocierii la tron a fratelui său Radu (1370 sau 1372). Nici arheologii, nici numismaţii nu au putut demonstra cu precizie care dintre monede sunt bătute la Argeş şi care la Severin, însă din totalitatea pieselor monetare emise de domnii Valahiei, unele sunt bătute în grafie slavonă, celelalte în grafie latină, iar altele într-o grafie ce alternează litere şi slove. Înclin să cred că la Argeş se emitea monedă în grafie slavonă şi grafie alternantă, destinată circulaţiei interne şi comerţului cu lumea sud-slavă. Grafia latină era destinată comerţului în Regatul Maghiar şi, ca atare, trebuie să fi fost emisă exclusiv la Severin.
Adrian Stănilă