# Nimeni, nici măcar notarul, care era obligat să facă acest lucru, nu a cerut originalul certificatului fiscal despre care se presupune că ar fi fals și din cauza căruia se cere acum anularea tranzacției # Culmea „profesionalismului”, în declarația dată ca martor în fața procurorului, notărița Gabriela Chiran declară că nu și-a pus problema „că acest certificat de atestare fiscală ar putea fi unul fals.” # Asta în situația în care notărița a acceptat la dosar o simplă copie a unui certificat fiscal ce nu este de natură sub nicio formă să producă consecințe juridice # Culmea coincidenței, Parchetul a deschis dosar penal abia la cinci ani de la comiterea faptei și la fix o lună după ce infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals constând în falsificarea unor înscrisuri oficiale, de care s-ar fi făcută vinovată notărița Gabriela Chiran și ceilalți implicați au intrat în prescripție
În numărul trecut al Jurnalului de Argeș, vă prezentam câteva detalii dintr-un dosar ciudat și plin de semne de întrebare, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cere desființarea contractelor prin care firma HR EDEN 2007 a cumpărat, pe 23 ianuarie 2009, Hotelul ARGEȘ de la SC Turism Muntenia. Cererea e bizară deoarece survine la mai bine de cinci ani și jumătate de la parafarea contractului, parafare realizată la biroul notarial Gabriela Chiran și care, la vremea respectivă, nu a ridicat nicio problemă. De ce se cere anularea tranzacției? Pe motiv că certificatul de atestare fiscală, obligatoriu pentru un act de vânzare-cumpărare, ar fi fost fals (deși la tranzacție s-a prezentat doar o copie și nimeni nu a cerut originalul) și că, fără acel certificat, tranzacția este lovită de nulitate. Vă prezentăm în continuare detaliile unui caz alambicat și plin de omisiuni și neconcordanțe.
Cine a sesizat Primăria să vină în control?
La nici trei luni de la parafarea respectivului contract, Primăria Pitești face un control și constată că respectivul certificat de atestare fiscală, datat 5 ianuarie 2009, nu există în evidențele sale ca fiind eliberat. Drept urmare, cheamă în instanță părțile semnatare și astfel dosarul ajunge la Judecătoria Pitești. Un prim semn de întrebare: de ce s-a dus Primăria Pitești în control fix pe acel dosar, în condițiile în care în Pitești se încheie o mulțime de contracte de vânzare-cumpărare? A avut cineva interes să facă o sesizare?
Pe 28 aprilie 2009, primarul Tudor Pendiuc a cerut la Tribunalul Comercial Argeș că să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între cele două părți, motivând că aceste contracte „au fost întocmite cu fraudarea legii, pentru că au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor Codului fiscal, deoarece nu s-a solicitat compartimentului de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Pitești eliberarea certificatului fiscal”. Instanța a constatat însă „lipsa interesului” Primăriei Pitești în promovarea acțiunii. Adică Tribunalul Comercial Argeș a constatat că „din conținutul certificatului de atestare fiscală din 5.01.2009, eliberat de către Primăria Pitești, menționat de altfel și în cuprinsul celor două contracte de vânzare-cumpărare, rezultă că la data eliberării acestuia nu erau datorate la bugetul local niciun fel de taxe sau impozite locale, situație față de care reclamanta nu justifică un interes (folos) practic, actual și direct în promovarea prezentei acțiuni”. Drept urmare, pe 16 februarie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a respins cererea formulată de primarul Pendiuc. În mod ciudat, deși Primăria Pitești avea drept de apel în 15 zile de la comunicare, aceasta nu a făcut apel.
De ce nu a cerut procurorul certificatul fiscal în original?
Timp de patru ani de la decizia Tribunalului Comercial Argeș nu se mai întâmplă nimic și lucrurile păreau uitate și reglate. În mod bizar, pe 24 februarie a.c, la fix o lună după prescripția răspunderii penale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a sesizat din oficiu asupra faptului că „din surse informative (n.red – ce înseamnă?) sunt indicii cu privire la comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals constând în falsificarea unor înscrisuri oficiale”. Pe 7 iulie a.c, printr-o ordonanță de clasare, procurorul Alin Stoica dispune clasarea cauzei privind sesizarea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Același procuror dispune însă la aceeași dată și sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești cu propunere de desființare totală a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate pe 23 ianuarie 2009 la notărița Chiran, a trei acte adiționale autentificate în februarie 2009, octombrie 2009 și noiembrie 2011 la aceeași notăriță, precum și a certificatului de atestare fiscală din 5 ianuarie 2009 emis de Primăria Pitești. O altă întrebare: dacă nu s-a găsit niciun vinovat, de ce se cere desființarea contractelor de vânzare-cumpărare?
În aceeași ordonanță de clasare, apar câteva omisiuni și inadvertențe. Procurorul spune: „examinând actele existente la dosarul cauzei constat că autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare s-a realizat în baza unui certificat de atestare fiscală emis de Primăria Pitești care a fost depus în copie la notarul public Chiran Gabriela și care este un fals.”
Pe ce își bazează procurorul Alin Stoica această constatare? Pe mai multe declarații ale martorilor. Cristina Duță și Florina Stancu, ale căror nume și semnături apar pe certificatul incriminat (o copie!) și care spun că semnăturile de acolo seamănă cu ale lor, dar că un asemenea certificat nu există în evidențele Primăriei și că în opinia lor este fals.
În declarația dată ca martor, notărița Gabriela Chiran declară că nu și-a pus problema „că acest certificat de atestare fiscală ar putea fi unul fals.”
O superficialitate, în condițiile în care doamna notar trebuia să se asigure că are la dosar originalul certificatului, înaintea de a trece la perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare. O superficialitate sau o ilegalitate? Provocată de subiectivism sau de interes? Instanța trebuie să își spună cuvântul.
Mai trebuie spus că, pe parcursul declarației date la Parchet, notărița Chiran nu spune că certificatul este fals. De altfel, niciunul dintre martori nu afirmă acest lucru ferm. Și nici nu ar avea cum, din moment ce documentul ce li s-a pus la dispoziție este o copie! Logic: o copie nu are cum să fie falsă.
Interesant e faptul că procurorul nu a cerut originalul certificatului de atestare fiscală din locul din care trebuia cerut, deși în declarația de martor dată pe 6 iunie la Parchet, cu o lună înainte de emiterea ordonanței de clasare, notărița Chiran spune că Ion Vâlcu de la Muntenia, cel care a semnat actele, „a depus o copie de pe acest certificat de atestare fiscală și mi-a comunicat că originalul se află la Eurom Bank (actual Leumi Bank) în vederea aprobării unui credit bancar și că urmează să îmi aducă și originalul. Precizez că de mai multe ori am insistat pe lângă reprezentanții SC Turism Muntenia SA care în decursul timpului au venit la mine în vederea autentificării, legalizării unor acte pentru a îmi depune la dosar în original certificatul de atestare fiscală nr. F/0024/05.01.2009 al Primăriei mun. Pitești, însă aceștia m-au tot amânat găsind diferite scuze”. În aceste condiții, în care toată lumea prezintă propriul adevăr, de ce nu a cerut procurorul originalul din dosarul de la Leumi Bank? Deși, fiecare instituție, atât notarul cât și banca, ar fi trebuit să aibă la dosar propriul original al respectivului certificat fiscal.
Deși trage concluzia că certificatul e fals, pe baza probelor de mai sus, procurorul Alin Stoica se contrazice singur puțin mai jos în ordonanța de clasare, spunând că „fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât certificatul de atestare fiscală cu nr. F/0024 din data de 05.01.2009 emis de Primăria Pitești este o copie care nu este de natură să producă consecințe juridice, iar depunerea unei fotocopii de pe un înscris nu este de natură a întruni elementele constitutive nici ale infracțiunii de fals.” Cum poți atunci să ceri anularea unui contract de vânzare-cumpărare din moment ce nu ai actul incriminat ca fiind fals, în original?
Cine minte: notărița Chiran sau Ion Vâlcu?
Interesant și ciudat este faptul că notarul Chiran și Ion Vâlcu se contrazic în declarațiile date ca martori la Parchet. Pe de o parte, Gabriela Chiran spune: „Precizez faptul că Vâlcu Ion a depus o copie de pe acest certificat de atestare fiscală.” Pe de altă parte, Ion Vâlcu spune: „Declar că eu nu am depus acest certificat de atestare fiscală nici în copie și nici în original la Biroul notarului public Chiran Gabriela”. Cine minte dintre cei doi? Contactată pe această temă, notărița Gabriela Chiran ne-a precizat: „Nu știu de ce a făcut domnul Vâlcu această declarație. Semnătura sa apare pe toate actele. E problema dânsului. Instanța se va pronunța în acest caz. Nu am alt comentariu de făcut.”
Valerica Cârstoiu, președinte Camera Notarilor Publici Pitești: „Era obligația notarului să verifice și certificatul fiscal în original”
După cum spuneam mai sus, problema-cheie este reprezentată de faptul că notărița Chiran a acceptat să autentifice contractele de vânzare-cumpărare, deși nu văzuse și nu verificase în original – așa cum e normal – certificatul de atestare fiscală. Vizavi de acest aspect i-am solicitat o opinie și doamnei Valerica Cârstoiu, președintele Camerei Notarilor Publici Pitești, fără a-i dezvălui identitatea notarului în cauză: „Vânzătorul a venit cu o copie după acel certificat fiscal, dar era obligația notarului să verifice certificatul fiscal în original”.
De ce nu a sesizat Primăria Pitești Parchetul, în 2009, pentru fals în acte?
Pe 22 aprilie a.c., Primăria Pitești a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești o adresă prin care spune că „certificatul de atestare fiscală nr. F/0024 din data de 05.01.2009 nu a fost emis de compartimentul de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Pitești. La nr. F/24 din data de 05.01.2009 în evidențele Primăriei figurează înregistrat un proces verbal de înregistrare a unei contravenții”. Prin aceste afirmații, Primăria spune indirect că respectivul certificat ar fi fals. Dar, dacă lucrurile stau așa, se pune din nou întrebarea: de ce Primăria nu a venit cu aceste dovezi și la procesul de la Tribunalul Comercial din urmă cu patru ani? De ce nu a sesizat Parchetul pentru fals în acte în primăvara lui 2009?
Gheorghe Popescu, administrator Hotel Argeș, acuză: „În acest caz, notarul are o participație de cel puțin favorizarea infractorului”
Firma HR Eden 2007, cea care a cumpărat Hotelul Argeș, a depus o plângere la Parchet prin administratorul Gheorghe Popescu, reclamând faptul că Ordonanța de clasare din 7 iulie a.c. nu a fost comunicată părților. În plângere, același Gheorghe Popescu acuză: „Organul de cercetare penală nu a extins urmărirea penală, pentru cercetarea și tragerea la răspundere a persoanelor responsabile de utilizarea unor acte false în cadrul procedurii de încheiere a contractelor, evident cu scopul de a mă induce în eroare și a dobândi injust sume de bani, fapte ce îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fapte pentru care nu ar fi intervenit termenul de prescripție. În acest caz și notarul (Gabriela Chiran, n.red) are o participație de cel puțin favorizarea infractorului, fapt ce mă determină să consider că cercetarea este incompletă.”
Avocatul Mihai Dumitrică: „Există înregistrări video ale tranzacției și sper că, pentru binele său, doamna notar Chiran nu le-a șters”
Am luat legătura și cu avocatul Mihai Dumitrică, cel care în 23 ianuarie 2009 a fost împuternicit să încheie tranzacția din partea cumpărătorului, în speță HR Eden 2007. Iată ce ne-a declarat acesta: „Pe 23 ianuarie 2009 am fost la notarul recomandat (n. red. – Gabriela Chiran) de către cei de la Muntenia ca să perfectăm actele. Eu am fost unul singur, în timp ce de la Turism Muntenia au venit opt oameni: cei cinci membri ai Consiliului de Administrație, doi juriști și un avocat. Există înregistrări video ale tranzacției și sper că, pentru binele său, doamna notar Chiran nu le-a șters. Țin să precizez că atunci am văzut certificatul fiscal în original, nu în copie, cum spune doamna notar. Ion Vâlcu a fost cel care a adus certificatul. Ulterior, am cerut și noi acel certificat fiscal în original de la Leumi Bank, însă ni s-a spus că dosarul nu mai este la ei și că a ajuns la o firmă de arhivare. Respectiva firmă ne-a comunicat că ne poate da dosarul numai cu adresă de la instanță. Eu văd toată această poveste ca pe o înșelăciune ce își produce acum efectele.”
Material realizat de Denis Grigorescu
0 Comentarii