Mulți oameni excepționali a dat zona Argeșului și a Muscelului țării și încă nu încetează să o facă. Chiar dacă sunt mai puțin cunoscuți unii dintre ei în zona lor de proveniență, adică județul Argeș, ei totuși afișează cu mândrie apartenența de locurile natale, de care nu se dezic, chiar dacă sunt mai apreciați prin alte locuri decât la ei acasă. Unul dintre oamenii excepționali pe care i-a zămislit Muscelul este doctorul Mircea Dragoteanu, din Câmpulung, actualmente stabilit în Cluj, o somitate în domeniul medicinei nucleare, dar și al filateliei mondiale. Se poate spune că omul este cu adevărat genial, dacă ne gândim numai la cei 17 ani de facultate pe care i-a absolvit și la nenumăratele distincții cu care a fost apreciat într-o paletă largă de domenii.
„Am învățat că timbrele sunt un izvor de informații”
Născut în urmă cu 52 de ani în Câmpulung-Muscel, din părinți ingineri agronomi, doctorul Dragoteanu își amintește cu drag și cu o nostalgie mărturisită de locurile unde a făcut primii pași din viață și de oamenii ce i-a avut ca mentori. „Ceea ce-mi aduc aminte sunt în primul rând oamenii pe care i-am avut în preajmă la Câmpulung, profesori pe care i-am avut: Nicolae Oancea, la geografie, Marian Bulacu la limba română… nu o să-i uit niciodată, pentru că erau niște oameni care doreau ca noi să știm carte, puneau foarte mult suflet. A fost foarte foarte frumos să fac școală în Câmpulung. La fel la Liceul „Dinicu Golescu” după aceea, unde am fost șef de promoție, în 1981. Extraordinar de buni profesori! Era un oraș foarte puternic cultural. La casa de cultură din oraș mergeam la cercul de filatelie, unde iar am cunoscut niște oameni de excepție, ce-ți insuflau dragostea de istorie și, mai ales, de istorie locală”, deapănă primele amintiri medicul Mircea Dragoteanu. Tot de perioada copilăriei și a studiilor elementare de la școala generală se leagă și descoperirea pasiunii sale de a colecționa timbre, pasiune care se pare că ar fi izvorât dintr-o alta: cea pentru istorie. „Prin 1975-76, atunci eram la școala generală și am găsit acolo niște oameni cu suflet mare care m-au învățat că timbrele sunt un izvor de informații pentru istorie, pentru artă, pentru biologie, un mijloc de comunicare.”
Ca și colecționar de timbre, medicul muscelean își amintește de vremurile când se întâlnea la Tehnic Club din Pitești cu alți colecționari, printre aceștia fiind și directorul Teatrului „Al. Davila”, Sevastian Tudor. „Erau oameni serioși la Pitești, filateliști ce veneau la club, iar Piteștiul este orașul meu de suflet în filatelie.”, spune el despre acele vremuri.
„Am încărcat un an lăzi în camioane”
De o energie debordantă și o agerime intelectuală rar întâlnită, musceleanul nostru a ajuns să facă nu mai puțin de 17 ani de facultate, toți la zi. Și nu oricum, cum ar putea să creadă cineva acum, când mulți își cumpără diplomele de facultate și nu se lipește nimic de ei. Mircea Dragoteanu și-a uimit profesorii și colegii luând cele mai mari note și s-a făcut remarcat prin proiectele și cercetările științifice de anvergură în care s-a implicat. Acum este medic, stabilit în inima Ardealului, la Cluj Napoca, doctor în medicină, șef al departamentului de Medicină Nucleară de la Institutul Regional de Hepatologie și Gastroenterologie „Prof. dr. Octavian Fodor”, din Cluj. Povestea sa de viață este aidoma unui roman captivant despre ceea ce înseamnă să ai un spirit liber, o minte ascuțită brici, determinare și pasiune pentru ceea ce îți dorești să faci. CV-ul său este impresionant. Însă îl lăsăm pe doctorul Dragoteanu să ne spună, în câteva cuvinte, care i-a fost parcursul universitar. „Prima dată am făcut electronică. După liceu, am dat admitere și am fost student al Facultății de Electronică din București, la zi. M-am retras în ultimul an, pentru că, dacă terminam Facultatea de Electronică, nu mai aveam voie să fac a doua facultate la zi, așa era pe vremea lui Ceaușescu. Și atunci am mers pe ideea că am să fac anul cinci la seral, în condițiile de-atunci. Am plecat de la Electronică, deși aveam cea mai mare medie, și am muncit un an ca zilier, la Câmpulung, un an de producție. Am încărcat lăzi în camioane la Fabrica de Sucuri, unde a fost Parcul Kretzulescu. Ulterior, am intrat la medicină, la Cluj. Am făcut medicina și, în paralel, ultimul an de electronică, anul V. Am ajuns inginer electronist. După medicină, am făcut jurnalistică. După aceea am făcut un doctorat în istorie, cu fostul rector al Universității Babeș-Bolyay, profesorul Nicolae Bocșan, un mare profesor de istorie. Apoi am făcut doctoratul în medicină, cu academicianul Dumitru Dumitrașcu, iar acum sunt student la drept și sunt chiar în curtea Facultății „Dimitrie Cantemir” din Cluj, avem seminar de drept fiscal de la ora două.”, își încheie uluitoarea autobiografie medicul Dragoteanu, într-o notă veselă. „O viață întreagă de studii. În care dintre toate aceste specialități vă regăsiți cel mai mult?”, îl întreb pe interlocutorul meu. Iar răspunsul pe care-l primesc este la fel de uimitor ca și întreaga sa poveste de viață. „Din punct de vedere intelectual, sunt fizician, deși n-am făcut facultatea de fizică. Modul în care am fost educat de profesorul meu de fizică din liceu m-a influențat cel mai mult. Gândesc ca un fizician, nu gândesc ca un medic. Medicii, în general, memorează și compară. La mine, totul se bazează pe raționament. Și atunci, din punctul ăsta de vedere, cel mai mult m-a influențat fizica din liceu, ca mecanism de gândire. Îmi fac meseria de medic, ca și șef de secție la Clinica Medicală III, la Tomografie Nucleară, și electronica îmi folosește pentru că este o specialitate medicală foarte tehnică, medicina nucleară. Jurnalistica m-a învățat să comunic și să nu mă las mințit, m-a învățat ce înseamnă manipularea în audio-vizual.”
„Cu Emil Boc am condus partea studențească a revoluției de la Cluj”
„Am avut profesori foarte buni la Jurnalistică, pe domnul profesor Vasile Dâncu, pe Emil Boc… Domnul primar, Emil Boc, mi-a fost profesor de drept constituțional, la Jurnalistică. Iar cu domnul Dâncu am făcut sociologie și încă vreo trei discipline specializate, legate tot de domeniul sociologiei”, mai spune doctorul Dragoteanu. Și pentru că fostul premier Emil Boc este, probabil, cel mai cunoscut dintre dascălii enumerați, îl rog pe domnul Dragoteanu să-mi spună ce altceva își mai amintește despre el. „Păi cu Emil Boc am făcut revoluția. Am condus împreună partea studențească a revoluției de la Cluj, eu eram șeful studenților la medicină în timpul revoluției”, vine răspunsul său. Despre cealaltă mare iubire a sa, în afară de medicină, adică filatelia, mai aflu de la doctorul Mircea Dragoteanu că a obținut pentru România nu mai puțin de 38 de medalii de aur la expozițiile filatelice. Una dintre acestea a câștigat-o în 2005, la Campionatul Mondial din Singapore, iar în 2008, la expoziția mondială de filatelie EFIRO, de la București, a fost singurul care a obținut două medalii de aur. „Toate astea se datorează Câmpulungului, pentru că Câmpulungul m-a învățat filatelie. Întotdeauna îmi amintesc cu nostalgie de prietenii de la cercul de filatelie din Câmpulung, de la Casa de Cultură”, mai spune doctorul muscelean din Cluj. De ce nu spunem „doctorul clujean din Muscel”? Pentru că chiar domniei sale îi place să-și spună așa: „Peste tot m-am lăudat că sunt muscelean, cu toate că stau la Cluj.”
Cu lucrarea de licență în jurnalism, a salvat centrul istoric al stațiunii sibiene Păltiniș
După o enumerare atât de copleșitoare de realizări profesionale, nu pot să nu-l întreb pe doctorul Dragoteanu care este cea de care este cel mai mândru. Pe lângă faptul că a publicat articole de cercetare fundamentală în Revista Mondială de Hepatologie, ca prim autor, unul dintre motivele sale de mândrie și satisfacție este reușita contribuției sale la salvarea centrului istoric al stațiunii montane Păltiniș, din județul Sibiu. Urmare a demersurilor sale în cadrul elaborării lucrării sale de licență în jurnalism și în colaborare cu Forumul Democrat German din Sibiu, clădirile din centrul Păltinișului au primit statutul de Monument Istoric. Nu pot să închei fără să-l întreb pe prolificul nostru muscelean la ce proiect lucrează în prezent. Îmi răspunde că, pe 10 iunie, cu ocazia aniversării a 120 de ani de la înființarea stațiunii Păltiniș, își va lansa primul volum dintr-o lucrare despre istoria Păltinișului, până în anul 1918, urmând ca, ulterior, până în iarnă, să lanseze și cel de-al doilea volum, ce va acoperi perioada 1919 până în prezent. „E o muncă titanică”, spune omul pentru care nu există imposibilul, doctorul muscelean din Cluj, Mircea Dragoteanu.
Adriana Gândilă
0 Comentarii