# Prefectul Gogu Davidescu mai are un singur dor.
# Mai ţineţi minte de câte ori aţi fost „schimbat” până acum?
– Nu poţi să ţii minte decât dacă numeri săptămânile, pentru că, dacă nu la o săptămână, la două tot am fost schimbat. Şi asta se întâmplă de aproape un an de zile. E uşor sau greu de numărat?
# În mod real s-a pus problema asta vreodată?
– Un prefect, indiferent de unde este acesta, se schimbă într-o şedinţă de guvern, nu prin ziare sau la şuete de partid. Şi pentru a schimba un prefect sunt necesare nişte elemente. Mie mi se pare ridicol, şi sunt un pic saturat de asta, să fii schimbat în timpul unui mandat cu un alt coleg din acelaşi partid. Dacă era vorba de alt coleg din coaliţie, mai ziceam. Sunt chestii de zvonistică, dar sunt şi chestii alimentate din interiorul PDL. Din păcate, cei care au fost nominalizaţi până acum n-au avut o poziţie fermă şi tranşantă, să spună lucrurilor pe nume. Asta e surpriza mea şi e chiar neplăcută. În condiţiile în care nu mi-aş fi făcut treaba în mod corespunzător sau aş fi fost acuzat în vreun fel de incompetenţă, abuz sau orice altceva legat de activitatea mea, plecam singur. N-am venit aici că am vrut eu, ci în urma unei decizii politice. Şi la fel voi pleca.
# De ce există o relaţie tensionată între dvs şi Mircea Andrei?
– Nu e o relaţie tensionată, e o relaţie poate prea relaxată sau prea puţin vizibilă pentru că, de fapt, ea nu există. De fiecare dată când ne întâlnim comunicăm, nu ne facem reproşuri. Dar la fel de adevărat e că, dacă legea îmi permitea să fac politică, poate că între noi ar fi fost o relaţie mai apropiată decât e acum.
„Nicolescu a fost un mit pentru judeţul ăsta”
# S-a tot vorbit că Mircea Andrei a fost implicat în arestarea lui Constantin Nicolescu. Cum comentaţi?
– Nu cred că Mircea Andrei sau oricine ar fi fost preşedintele interimar al PDL Argeş ar fi putut să se implice. Dacă e să laud sau să învinovăţesc pe cineva în acest caz, laud sau învinovăţesc magistraţii. Deci, la acest capitol, Mircea Andrei nu are vreun amestec. A fost doar o coincidenţă.
# Un comentariu la rece în legătură cu ce i s-a întâmplat lui Nicolescu?
– Suntem adversari politici, n-am fost niciodată prieteni, dar ne cunoaştem de peste 30 de ani. Am lucrat în Argeş, am fost coleg de prefectură cu dumnealui, dar eu am o limită şi îmi respect conjudeţenii şi cunoştinţele şi anii pe care i-am lucrat împreună. N-aş vrea niciodată să fiu în pielea lui sau să mi se întâmple, Doamne fereşte, ce i s-a întâmplat lui. Este un episod pe care nu i-l doresc nimănui. Totuşi, pentru Argeş, Constantin Nicolescu a fost o personalitate care trebuia să iasă din scenă altfel, nu la modul acesta.
# Vorbiţi de „a fost”, „ieşire din scenă”… Bănuiţi că se va retrage?
– Nu bănuiesc că se va retrage, însă, din ziua aceea, mitul Nicolescu, pentru că a fost un mit pentru judeţul ăsta, va avea alte conotaţii. Mai mult, din câte ştiu eu, starea sa de sănătate nu este prea bună şi bănuiesc că, chiar dacă dumnealui şi-ar dori, familia îl va sfătui să nu se mai implice atât de mult în administraţie şi în politică.
„Cu Boureanu am o relaţie de prietenie pe care n-o va strica nimeni”
# Cristian Boureanu vă e prieten şi nu v-aţi ferit niciodată s-o spuneţi…
– Niciodată nu mă feresc. Aşa cum am spus şi despre Nicolescu, îl respect ca şi om din judeţ, ca şi cunoştinţă veche. Cu Cristi am o relaţie de prietenie pe care nu va reuşi nimeni să mi-o strice. Prieteniile, mai ales în ziua de astăzi, se dobândesc foarte greu şi sunt unul dintre oamenii care ştiu să le şi întreţină, nu numai să le obţină. Iar pentru mine, Cristi Boureanu, oricine s-ar supăra, este un tânăr care chiar ştie politică şi care, indiferent de ce se întâmplă pe termen scurt şi mediu, va avea, indiscutabil, un cuvânt greu de spus şi o carieră în politică.
# Va mai candida Boureanu în Argeş?
– Cei ce vor să stea liniştiţi pot să stea liniştiţi: Cristi nu va mai candida în Argeş. Va candida, pentru că este făcut pentru politică, dar în Bucureşti.
# Când arăta PDL mai bine, când era condus de Boureanu sau acum?
– Nu vreau să fiu subiectiv. Dacă aş fi aşa, aş spune că a arătat sau arată cam la fel pentru că făceam parte din conducerea partidului. Eram secretar general şi ştiu cât a muncit şi ce a făcut Boureanu pentru partid . Mare sau mic, bun sau rău, am şi eu un aport de cel puţin 50% în crearea PDL. Acum este o reformă completă în interiorul partidului, apreciez capacitatea şi voinţa noului preşedinte de a reînnoi, de a restructura partidul. Nu vreau să-i reproşez ceva anume, dar am totuşi certitudinea că sunt mulţi membri care rămân pe dinafară şi e păcat. Ar trebui ca orice membru, care a muncit în acest partid, să fie recuperat, nu neapărat să fie şef.
# Rămân pe dinafară din motive care nu ţin de ei şi de activitatea lor?
– Nu ştiu din ce motive, nu m-am implicat, dar ajung şi la mine pentru că, vreau nu vreau, sunt pe un scaun care presupune acces la orice informaţie. Şi sunt oameni care se plâng că nu se mai regăsesc în noile structuri şi asta e rău pentru partid, nu pentru preşedinte. Sunt oameni care au muncit pentru PDL.
„Dacă nu mă lasă să-mi termin mandatul, mă ambiţionez şi mă întorc în politică ”
# Vă e dor de politică?
– Nu mi-e dor. Chiar s-ar putea să renunţ la politică, dacă-mi duc la capăt acest mandat. Dacă nu mi-l voi duce până la capăt, atunci nu voi renunţa, mă voi ambiţiona şi mă voi întoarce în politică.
# Circulă un zvon că adversarii din PDL au lăsat-o mai moale cu schimbarea din funcţie, şi asta de teamă că veţi candida la şefia PDL şi le stricaţi jocurile.
– Am spus-o şi în partid, o spun şi public. Nu mă interesează şefia PDL Argeş. Eu sunt un om de partid disciplinat, care înţelege rostul şi regulile într-o formaţiune politică. Dar dacă nu voi fi lăsat să-mi duc mandatul până la capăt, atunci mă voi apuca din nou de politică şi orice e posibil. Dacă voi fi lăsat în pace, atunci pot să stea liniştiţi, că nu mă interesează nicio funcţie în PDL Argeş.
# Funcţia de prefect v-a adus mai mulţi prieteni sau duşmani?
– Dacă nu puneţi ghilimele, mi-a adus mai mulţi duşmani. Dacă puneţi ghilimele, mi-a adus foarte mulţi prieteni.
„Merg la cimitir în fiecare duminică”
# E greu singur? V-aţi obişnuit cu gândul că soţia nu mai este ?
– Da, e cumplit. Am o singură consolare. Băiatul meu, care s-a căsătorit în urmă cu un an şi jumătate, s-a mutat şi locuieşte împreună cu mine de la nenorocirea pe care am avut-o. Altfel nu ştiu dacă aş fi reuşit să fac faţă. Este o consolare majoră că el şi nora au renunţat la locuinţa în care stăteau şi s-au mutat cu mine.
# Mergeţi des la cimitir?
– De regulă duminica, aproape în fiecare duminică. Lipsesc numai dacă sunt plecat din oraş. Astăzi am vrut să merg, am lumânările în maşină, dar n-am avut chibrit să le aprind. Acum, când plec de aici (am făcut interviul duminică, imediat după videoconferinţă) merg direct la cimitir.
# Ce-i spuneţi soţiei, atunci când îi puneţi flori pe mormânt?
– (plânge) Să mă ierte pentru greşelile pe care le-am făcut,
cât am fost împreună, vreme de 35 de ani, şi s-o asigur că, aşa cum mi-a cerut, voi avea grijă de copii cât voi trăi. Şi, din respect pentru ea, în acea casă nu voi fi decât eu şi copiii. Nu va fi niciodată altă femeie.
(Neluţu DINU)
0 Comentarii