# Campania „O stradă şi un bust pentru Constantin Stroe în Piteşti!” (4)
În episodul din această săptămână al campaniei noastre pentru cinstirea memoriei lui Constantin Stroe cu un bust și a stradă în Pitești care să-i poarte numele, îl avem invitat pe fostul rector al Universității Pitești, Gheorghe Barbu. Prieten de familie și confident, profesorul Barbu a fost unul dintre argeșenii cei mai apropiați de Constantin Stroe în ultima parte a vieții acestuia. Să-i dăm, așadar, cuvântul!
„Bustul din Mioveni nu-l reprezintă în totalitate pe Stroe, putea fi realizat mai bine”
„E lăudabil că primarul Ion Georgescu i-a făcut lui Constantin Stroe un bust în Mioveni. Deși bustul putea fi realizat mai bine, fiindcă, după părerea mea, nu-l reprezintă pe Stroe în totalitate. În Mioveni, strada Uzinei era cea mai potrivită să se numească strada Constantin Stroe, dar s-au invocat faptul că e greu de schimbat numele străzii și alte chestiuni birocratice. În fine, n-a fost nici voință prea mare din partea celor implicați. Însă, repet, e lăudabil că la Mioveni s-a făcut ceva în memoria lui Stroe. Din păcate, la nivel de Pitești nu există nimic care să amintească de Constantin Stroe. Și e păcat, fiindcă Uzina Dacia a fost benefică nu doar pentru Mioveni, Pitești și județul Argeș, ci pentru întreaga țară. Iar privatizarea cu Renault s-a făcut în principal prin efortul extraordinar al lui Constantin Stroe. Avem exemplul negativ al ARO, care a dat faliment, sau al Rolastului, care trebuia să se privatizeze cu italienii și nu s-a mai privatizat. În Pitești, eu văd o stradă cu numele Constantin Stroe, iar cea mai potrivită este cea unde a locuit, adică Vasile Lupu. Este o zonă de case, nu sunt blocuri, așa că nu trebuie schimbate multe buletine şi nu pot fi invocate alte motive birocratice. Iar un bust sau o statuie a lui Stroe pot fi amplasate în scuarul de la Universitatea Pitești. Facultatea de Automobile este un brand al Piteștiului și al țării, iar Constantin Stroe a fost cadru didactic aici, iar eu, când eram rector, i-am închis cartea de muncă la Universitatea Pitești. Altă variantă pentru un bust este în fața sediului ACAROM, instituție căreia Stroe i-a dedicat ultimii ani din viață”.
Citește și Victor Jigman: „Vă propun ca parcul din Craiovei să se cheme Parcul Tineretului «Constantin Stroe»”
„Eu și Stroe ne-am apropiat foarte mult în a doua parte a vieții lui”
L-am întrebat pe profesorul Gheorghe Barbu de când datează prietenia sa cu cel care a fost Constantin Stroe. „Îl știam de foarte mult timp pe Constantin Stroe, însă ne-am apropiat după privatizarea uzinei. Îl consideram ca pe un al doilea frate și ne-am apropiat foarte mult în a doua parte a vieții lui. Îmi spunea cu îngrijorare, între 96-98, că Dacia nu va mai putea merge așa și că trebuie privatizată. Cei mai insistenți erau coreeenii de la Daewoo, însă îmi spunea că îi e teamă să nu se întâmple ce se întâmplase cu Oltcit, la Craiova. El a insistat mult pentru privatizarea cu francezii, însă la un moment dat mi-a zis că francezii știau situația exactă a uzinei și cereau multe facilități, iar guvernul României, pe atunci condus de Radu Vasile, nu prea era dispus să le acorde. Iar el, Stroe, era între ciocan și nicovală. „Nu vreau privatizarea pentru mine, că au murit și alte firme în Argeș și nu s-a întâmplat nimic – îmi spunea Constantin Stroe. Dar mă îngrijorează că Argeșul va fi la pământ dacă moare uzina. Iar pe mine mă va înjura lumea pe stradă că am lăsat-o să moară. Vor fi 30.000 de oameni din Argeș, de la uzină și de la furnizori, care vor rămâne fără loc de muncă. Singura soluție e să-i pistonez pe francezi și s-o scot la capăt cu ei”. Și a scos-o!
De fapt, francezii au realizat rapid ce înseamnă Stroe pentru România și că de relația cu el va depinde succesul privatizării. Francezii l-au trimis pe Christian Esteve la Dacia și acesta a devenit foarte apropiat de Constantin Stroe. El și Esteve au dezvoltat o relație specială, de prietenie. De fapt, toți directorii care au urmat au realizat că Stroe are o relație specială cu Parisul, peste ei. Iar unul dintre acești directori generali, Francois Fourmont, a căutat chiar să-l îndepărteze pe Stroe din acest motiv. Lui Fourmont nu-i convenea că cei de la Paris știau tot ce se întâmpla aici, prin Stroe. Nu o dată, cei de la Paris îl consultau pe Stroe, peste directorii francezi de la Dacia, iar asta nu le-a convenit, fiindcă doreau ca ei să fie vioara întâi.
Contractul de privatizare gândit de Stroe a fost unul foarte solid și serios, fiindcă el s-a preocupat ca Renault să producă autoturisme în România, să nu se întâmple ca în alte părți, să se vândă tot și apoi să se facă hipermarketuri, ca la Oțel Inox Târgoviște, de exemplu. El a rămas foarte implicat la Dacia și după privatizare, practic el și-a pus viața la dispoziția uzinei și a oamenilor de acolo. Dezamăgirea lui, dacă a fost, a fost legată tot de oameni, de unii din conducere. Au fost foarte mulți pe care el i-a ajutat în carieră și, după ce el a făcut un pas în lateral de la Dacia, și-au schimbat atitudinea. Nu voia să le ceară vreun favor sau altceva, însă l-a mâhnit lipsa de atenţie elementară a acestor oameni în raport cu el. E vorba de un telefon, de lucruri din acestea mărunte. Sigur, francezii i-au acordat toate onorurile lui Stroe, însă unii dintre români s-a dovedit foarte clar că au fost doar pe interese în relația lor cu Constantin Stroe”.
„Stroe a vrut să facă RTR în Argeș, nu la Titu. Însă cei de aici nu l-au ajutat cu facilități legate de teren”
Gheorghe Barbu a vorbit în continuare și despre relația lui Constantin Stroe cu mediul academic și Universitatea Pitești: „El a fost printre cei care au apreciat enorm relația Uzinei Dacia cu Universitatea Pitești. Mi-a spus: «Tu știi că Renault, înainte să vină la Pitești, printre primele lucruri de care m-a întrebat a fost dacă avem universitate?».
I-am spus la un moment dat lui Stroe că merită două statui – una pentru ce a făcut la Dacia, iar alta pentru RTR (Renault Technologie Roumanie, de la Titu – n. red.). Pentru că s-a făcut cercetare astfel încât copiii noștri să aibă o motivație să învețe, iar noi să nu rămânem doar la nivelul de producători de piese de schimb. Pentru că acest RTR menține un nivel tehnologic foarte ridicat pentru România și copiii noștri merg și fac proiectare acolo. Știu că i s-a reproșat lui Stroe inclusiv că n-a făcut RTR-ul în Argeș, ci la Titu. Puțini știu însă că acest RTR trebuia făcut în Turcia, iar cel care i-a influențat pe francezi să-l facă în România, aproape de Dacia, se cheamă Constantin Stroe. Am avut discuții foarte multe cu el și i-am spus nu o dată: «Costel, convinge-i pe francezi să facă acest institut de cercetare aproape de Dacia și de Universitatea Pitești!».”
N-am pierdut prilejul și l-am întrebat pe profesorul Barbu despre zvonul care a circulat, că dl. Stroe e cel care nu ar fi dorit să facă RTR în Argeș: „Nu e așa! Adevărul e că nu a găsit facilități legate de teren pus la dispoziție și altele în județ la noi. Punct. Stroe n-a fost ajutat să aibă aceste facilități. Cei de la Târgoviște, președintele Consiliului Județean de atunci, Florin Popescu, un profesor de matematică, i-a pus teren la dispoziție. Pe când în Argeș, când se dusese zvonul că s-ar putea face RTR-ul aici, începuseră deja să mărească prețul terenurilor. El era trup și suflet pentru Pitești și voia să facă RTR-ul în Argeș, dar n-a fost ajutat. Nu e adevărat nici că a preferat Dâmbovița fiindcă el provenea de acolo. Nu, în Argeș n-a găsit facilități, ăsta e adevărul!”.
Inevitabil, am abordat și subiectul legat de regretul lui Constantin Stroe că în ultimii ani dobândise un rol mai mult decorativ la Dacia: „Regretul lui a fost legat tot de anumiți oameni cu două fețe de la Dacia, oamenii pe care el îi promovase și acum îl uitaseră. Dar compensa prin faptul că muncea intens la proiectul cu Acarom și că francezii încă îl consultau, inclusiv în probleme legate de sindicat. Îl întrebau inclusiv când e momentul protrivit să acorde majorări salariale și cu cât”.
„Mutu îi datorează lui Stroe la fel de mult pe cât le datorează părinţilor”
Un capitol special din viața lui Constantin Stroe a fost legat de FC Argeș, iar profesorul Barbu și-a reamintit câte ceva: „Era foarte implicat în fotbal, stăteam cu el la tribuna oficială și nu vă spun câte trăiri a avut el pentru fotbal și FC Argeș. Sărea de pe scaun. Iar Mutu îi datorează la fel de mult pe cât le datorează părinților. Eram la un meci și Stroe le-a zis antrenorilor să-l bage pe Mutu. Avea vreo 16-17 ani și nu-l băgau în teren. «Băi, v-am zis să-l băgați pe Mutu!», le tot spunea Stroe. Și l-am întrebat: «Cine dracu’ e Mutu ăsta?». Și el mi-a zis: «Băi, fii atent că ăsta va ajunge un mare jucător! Îl iubesc ca pe copilul meu. L-am chemat și pe acasă, am vorbit cu el». Stroe a intuit în Mutu un mare jucător. Apoi a suferit mult când a căzut FC Argeș în Divizia B. S-a dus pe la diverşi oameni de afaceri din județ şi era supărat că nimeni nu vrea să ajute echipa”.
„Băsescu i-a propus lui Stroe funcţia de prim-ministru şi el a refuzat”
„Constantin Stroe a fost un tip special. Vă mai dezvălui un lucru: a fost pe lista de ministru al Industriilor și apoi de prim-ministru. Băsescu i-a propus asta și nu a vrut. Stroe i-a răspuns: «Domnule președinte, lăsați-mă ceea ce sunt. Vă ajut din postura asta!». Băsescu l-a apreciat mult pe Stroe și tot timpul l-a consultat în chestiuni de Dacia și industria auto. L-a și decorat, de altfel”.
Cică, a locuit intr o zonă de case , fără blocuri și eu stăteam la bloc, eram vecin cu el, mă uitam in curtea lui de la mine și mă mai convesam rar chiar și cu soția acestuia care mi-a fost profesor de limba franceză la Colegiul Național IC Brătianu.
Domnul Barbu să ne cam lase ptr ca reprezintă trecutul, unul destul de controversat și plin de fapte nu prea notabile.
Are apariție în presă pe seama altui om care a murit și încearcă să pară nemulțumit cam de tot. La cati bani încasează respectivul domn Barbu, să-i facă răposatului ceva mai bun și cam atât, nu doar apariții în presă.