Este cunoscut faptul că în această perioadă Jurnalul de Argeș desfășoară o campanie în sprijinul recunoașterii meritelor celui care a fost Constantin Stroe, directorul Uzinei Dacia și personalitatea care a influențat în bine viața românilor în general și a argeșenilor în special. E o obligație și o onoare pentru județul Argeș și pentru orașul Pitești ridicarea unei statui și o stradă care să poarte numele acestui om. De asemenea, Constantin Stroe a fost un bun prieten al Universității Pitești, astfel că e absolut firesc să apară și opinia rectorului Chirleșan sau a rectorului istoric Gheorghe Barbu cu privire la acest demers. Eu chiar sper, în pofida a ceea ce se întâmplă, ca rectorul Chirleșan să procedeze cu înțelepciune și, inclusiv cu sprijinul domniei sale, va exista la Pitești o statuie și o stradă numite „Constantin Stroe”.
Însă, la o bună colaborare între Universitatea Pitești și Jurnalul de Argeș se opune chiar Universitatea Pitești. Mai exact, un bun prieten al rectorului Chirleșan, tot profesor la Universitatea Pitești, căruia, la un pahar de vin bun i-a mulțumit pentru sprijinul decisiv la câștigarea primului mandat, traversează o perioadă mai puțin fastă. De fapt, profesorul respectiv, căruia rectorul Chirleșan îi mulțumește și-n sculare și-n culcare, trece, din păcate, printr-o perioadă foarte grea a vieții.
Ei bine, stimați cititori, într-un moment de rătăcire, cum se cunoaște că a mai avut în decursul timpului, acest profesor a făcut publice niște documente medicale care atestau prin gravitatea diagnosticului psihiatric că este un pericol public. Pur și simplu un medic l-a diagnosticat pe profesor cu o formă nenorocită de boală psihică: „sindrom depresiv persistent”. Este serios și grav în același timp, pentru că mai multe instituții ale statului au statuat că respectivul document medical nu este un fals.
Iar dacă poliția, Parchetul și judecătorii au spus că respectivul document medical nu este un fals, din păcate înseamnă că e adevărat. Acesta e motivul pentru care Jurnalul de Argeș a tras un semnal de alarmă publicând un articol despre boala psihică a respectivului profesor. Iar acesta, într-un alt moment de rătăcire, după trei ani și jumătate, a dat în judecată Jurnalul de Argeș și cere, ca orice nebun cu acte în regulă, și pe mă-sa și pe tac-său.
Și mai e un aspect al problemei. Conform documentului medical, omul nostru a suferit indiscutabil de depresie persistentă. Iar în lipsa unui act care să ateste că s-a vindecat, termenul „persistent” lasă posibilitatea ca respectivul profesor, apropiatul rectorului Chirleșan, să sufere de depresie și în ziua de azi.
Oameni buni din Universitatea Pitești, profesori, personal civil și studenți, sunteți în mare pericol, fără glumă. Chiar în aceste zile, în județul Neamț, un suferind de depresie și-a înjunghiat soția și cele două fetițe de trei luni, gemene. Bolnavul psihic a mărturisit la poliție că nu-și aduce aminte când le-a înjunghiat pe fetițe. Exact cum a declarat profesorul nostru, prietenul rectorului Chirleșan, în instanță, sub jurământ, că nu-și amintește când a spus, către toată Universitatea, că opera marelui Caragiale este, citez, „ma-cu-la-tu-ră”. Nu-și aduce aminte nici când și-a cerut scuze public pentru această imbecilitate, tot după un articol în Jurnalul (se cere republicat!).
Coroborat cu faptul că și-a alergat fratele cu toporul și că luni și ani de zile și-a bătut joc de toți conducătorii Universității din Pitești din toate pozițiile, îl cred că nu-și amintește. A fost colaboratorul Jurnalului în dezvăluirile despre rectorul Barbu și a avut mare succes de public cu rubrica „Box cu umbra” (va fi republicată!).
Ca o concluzie, dacă bolnavul de depresie (Doamne, ferește!) înjunghie pe cineva sau dă cu toporul… să nu uităm că rectorul Chirleșan i-a asigurat „persistent” protecția. Din păcate, eu cred că vor răspunde amândoi!
P.S. – În ședința de redacție s-a stabilit că ne e teamă de acest profesor și de damful securistic care iese din el. De-aia nu i-am dat numele. De teamă!
0 Comentarii