Că DACIA este cea mai reușită privatizare din tranziția românească nu îndrăznește să conteste nimeni, nici în hărțuiala dintre partide și oamenii de la putere. Atâta vreme cât aducea bani la buget fără bătaie de cap, era lăsată în pace. Să se descurce cum poate. Și se descurca bine. Dar se ascute lupta pentru putere. În apropierea campaniilor electorale, începeau marile rupturi. Și așa s-a făcut că și DACIA a ajuns, fără voia ei, subiect în jocurile politice. Recent, chiar președintele țării anunța și denunța dezastrul care ar amenința această firmă. Care ar fi să rămână doar o amintire pe aceste meleaguri. Că va emigra și se va instala dincolo de Mediterană. Unde a și început să-și construiască o bază de producție, chiar mai modernă decât cea de aici.
În replică, premierul declara că nu este adevărat. Că, dimpotrivă, DACIA face investiții de extindere, se află în plină dezvoltare, stabilitatea este asigurată, venitul la buget garantat.
Conflictul se amplifică. Fiecare dintre cele două personaje are echipa sa de zgomote. Și nu e de mirare că domnul Băsescu, prin această gafă, ajunge unul care sabotează economia națională, agent în serviciul concurenților DACIEI, chiar un trădător. Iar domnul Ponta, de atâtea ori gratulat cu eufemisme de mincinosul mincinoșilor, plagiatorul plagiatorilor, coruptul corupților, hoțul hoților, băiat imatur, nu face altceva decât să bată apa în piuă.
Pe cine să crezi? Pe niciunul? Pe amândoi?
Când e vorba de DACIA, în această discuție fiecare are ceva dreptate. Ea nu-și dorește să plece. Nu e o întreprindere nomadă care să-și strângă cortul și să rătăcească în deșert. A prins rădăcini aici, pe fundații trainice, de aici a cucerit piețele lumii. Nu-i convine să renunțe la spațiul industrial pe care l-a edificat, l-a utilat, l-a echipat, l-a modernizat. La forța de muncă pe care a calificat-o și a specializat-o. La investițiile colosale pe care le-a făcut și mai au încă un mare potențial.
Dar tot atât de adevărat este că DACIA se află pusă în dificultate de lipsa unor facilități devenite necesare. Cum ar fi drumurile care să înlesnească transporturile de materiale și de produse.
Desigur că nu poate aduce domnul Ponta și nici partidul său sau guvernul un țărm de ocean la Mioveni cu port și vapoare, nici Dunărea cu transport fluvial. Dar niște drumuri cum trebuie, o autostradă betonată și asfaltată n-ar fi o imposibilitate.
Pleacă, nu pleacă DACIA? Ar fi o catastrofă pentru noi de-am rămâne fără ea. Nicio altă firmă din România nu aduce în finanțele țării atâta venit, nu dă de lucru și pâine la atâtea mii de cetățeni. De-ar pleca, am rămâne cu mult mai săraci.
Cel puțin aici, în județul Argeș, n-am mai conta în elita pieței mondiale decât cu borcanele de magiun de la Topoloveni…
Dar DACIA nu e o întreprindere sentimentală, nici o instituție de binefacere. Nu se poate să nu-și facă niște calcule. Și să se orienteze, cum e firesc în lumea afacerilor, spre beneficiile cele mai substanțiale. Însă toate guvernele din avalanșa tranziției, toate partidele aflate vremelnic la putere sau în opoziție, toate personajele din vârful piramidei, nu au ținut seama de așa ceva. Orbite de alte interese, au uitat cu desăvârșire de DACIA. După ce s-au convins că nu merge nici căpușarea, nici privatizarea păguboasă, nici ventuza băieților deștepți, au lăsat-o de capul ei. Dar jocul politic s-a ațâțat din nou. Altele sunt azi interesele și prioritățile miniștrilor, parlamentarilor, factorilor de decizie. Altele pretențiile tratativelor și convențiilor. De pildă autostrada spre Alexandria și cea spre Târgu Mureș, în dauna celei de la Sibiu la Pitești.
Oricum, dacă DACIA intră în negocieri în rând cu amnistierea, cu stegulețele și stemele, cu împărțirea portofoliilor, cu locurile pe listele electorale și concesiilor ce se pun la cale, are toate șansele să rămână la coada priorităților.
Care va fi soarta ei pe mâna unor miniștri cum au fost Mitrea, Berceanu și Boagiu, ale actualului ministru al transporturilor, domnul Șova, sau ale celui care va țâșni din pălăria înțelegerilor viitoare?
Dar unde se află în acest moment crucial inginerul Stroe, părintele DACIEI din privatizare? Se răsfață în cortul de pe o oază cu cadâne, joacă table pe o plajă internațională? Navighează pe talazurile oceanelor la bordul iahtului personal? În aer cu mâna pe manșa avionului sau elicopterului proprietate privată? Se antrenează în sporturi extreme? Își joacă banii în cazinouri de lux înconjurat de curtezane internaționale? Să se fi dat la fund?
Mai avem cerneală în pix. Și spațiu în ziar. Și poate și zile. Iar despre oameni ca el trebuie scris. Trebuie făcuți cât mai cunoscuți…
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii