Patru ani de la accidentul din Valea Urdii şi Parchetul Militar tace suspect / „E un interes acolo, nu ni se dă niciun răspuns! Bieţii copiii zac în pământ!”

# Își strigă durerea Gheorghe Tița, socrul unui dintre militarii morți în râpă # Între timp, martorii-cheie ai accidentului s-au detașat sau au ieșit la pensie # Comandantul de la Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” a fost repartizat în altă parte, maiorul care a fost cu militarii la poligon s-a detașat la o altă unitate, șeful de stat major a ieșit la pensie, iar șoferul se plimbă prin unitate fără nicio remușcare
Marți, 29 iunie 2021, de Sf. Apostoli Petru și Pavel, la troița de la Valea Urdii, locul în care în urmă cu patru ani s-a răsturnat în râpă un camion militar, accidentul soldându-se cu moartea a trei militari, a avut loc o ceremonie de comemorare. Se împlinesc deja patru ani de la tragedia de la Valea Urdii – Dâmbovicioara, care a provocat moartea a trei militari de la Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” şi rănirea altor nouă.

Șoferul s-a salvat aruncându-se din cabină, însă ceilalți trei militari au murit

Camionul făcea parte dintr-un convoi de patru autovehicule, care se întorcea de la un exerciţiu efectuat în poligonul Cincu, de lângă Făgăraş (judeţul Braşov), şi era ultimul din coloană. În drum spre Câmpulung, într-o curbă periculoasă, şoferul a pierdut controlul volanului. Autocamionul a rupt parapetul din beton şi a căzut în gol. Șoferul s-a aruncat din mașină, salvându-și viața. Însă însoțitorii lui nu au avut nicio șansă. Unul din cei trei militari aflaţi în cabină a fost proiectat în decor la circa 30-40 m distanţă de vehicul şi a murit. Alţi doi au rămas încarceraţi. Cei trei militari care au murit pe 29 iunie erau plutonierul-major Mihai Ionuţ Toma, caporalul clasa a III-a George Emilian Catană şi caporalul clasa a III-a Petre Cristian Toader.
Cristi avea 32 de ani, era căsătorit şi avea un copil. Executase o misiune în teatrul de operaţii din Afganistan, fiind angajat al MApN din anul 2008. Caporalul, un coleg şi un prieten excepţional, aşa cum îl descriu cei care l-au cunoscut, îşi aniversase ziua de naştere pe 17 iunie, iar în fatidica zi de 29 iunie își sărbătorea onomastica. Era de Sf. Petru și Pavel atunci, când nu se știe care superior, din nu se știe ce motiv, a dat ordin să plece chiar atunci și nu a doua zi, așa cum se știa. Dar, de fapt, nici acum nimeni nu știe nimic. Pentru că, de atunci, ancheta stagnează la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, iar rudele îndurerate nu au nicio explicație a celor întâmplate.

„Copilul meu zace în pământ și niște nenorociți se plimbă”

Gheorghe Tița, socrul lui Toader Petre Cristian, îi poartă o amintire vie și încă dureroasă. Acesta este mulțumit că unitatea unde a lucrat tânărul organizează această comemorare anual. Îl revoltă, însă, faptul că procurorii militarii nu au mai făcut niciun pas în dosarul morții celor trei militari, ba chiar, în ultimul an, văduvele nu au mai primit nicio veste de la anchetatori, care par cufundați într-o tăcere mormântală și chiar suspectă…”Nu s-a mișcat nimic, totul stă pe loc. Nu le-a mai înștiințat pe văduve nimeni nimic. Era vorba că ne cheamă la proces. Procurorul de caz a spus că ne anunță. Dar nu s-a întâmplat așa… E interes, ce mai! Avem o doamnă avocat care primește același răspuns, că ancheta este în desfășurare. Mai ales că acum judecătorii vor intra în vacanță, se pierde iarăși timp. Încă două luni în care nimic nu se va mișca. Să nu fim înțeleși greșit, dar vrem să se afle adevărul. Copilul meu zace în pământ și niște nenorociți se plimbă. E o bătaie de joc! Comandantul unității a fost repartizat în altă parte, maiorul care a fost cu ei la poligon s-a detașat la o altă unitate militară, șeful de stat major a ieșit la pensie, șoferul se plimbă bine-mersi prin unitate fără nicio remușcare.”

„Ei trebuia să plece vineri dimineața. Cine a dat dispoziția de plecare?”

Tot Gheorghe Tița continuă și își pune și alte întrebări legitime: „Nu trebuia să plece atunci, la ora aceea târzie și obosiți după instrucție până la ora trei noaptea. Ei nu trebuia să plece atunci, joi seara, către unitatea militară. Ei trebuia să plece vineri dimineața. Cine a dat dispoziția de plecare, care era motivul, care era interesul? De ce șoferul a sărit din mașină? De ce șoferul a dat drumul la mașină pe liber? De ce mașina nu s-a blocat atunci când se știe că se blochează toate roțile? Sunt multe, multe întrebări la care vreau să știu și eu răspunsul! Nu doresc răul nimănui, dar vreau să știu! E un interes acolo, nu ni se dă niciun răspuns, nu ne cheamă, bieții copiii zac în pământ. Asta este singura supărare a noastră! De ce nu se soluționează această anchetă?!”

Caporalul Toader şi fetiţa, care acum a crescut mare, are 7 ani şi spune că tatăl ei a fost un erou

„La școală, nepoțica mea a spus: «Tatăl meu a fost un erou, a luptat în Afganistan»”

„Nepoțica mea crește și simte lipsa tatălui din ce în ce mai mult. Avea trei ani când a murit tatăl ei, acum are șapte ani, acum realizează ce înseamnă să nu ai un părinte. A fost Ziua Eroilor, de Înălțare; la școală, doamna învățătoare i-a întrebat ce știu despre eroi. Ea a spus: „Tatăl meu a fost un erou!”. Doamna a întrebat-o de ce și ea atunci a răspuns: „Pentru că a fost în Afganistan, a luptat pentru țara asta”. La vârsta de șapte ani deja este maturizată și știe. Tatăl ei a fost plecat cu un batalion din Curtea de Argeș. A murit un om lângă el, sfârtecat de o mină antipersonal. A venit acasă și ne-a spus că nu îi este frică, pentru că, dacă moare, poate muri oriunde….Și uite că s-a întâmplat să moară în țară! Voia să mai meargă într-o misiune, să mai strângă un bănuț pentru fata lui, când va fi mare”, încheie Gheorghe Tița, socrul caporalului Toader Petre Cristian.

Cineva fură mereu drapelul de la troiţă

„Doamne ferește, nimeni să nu treacă prin ce am trecut și trecem noi! Săptămâna trecută am fost la locul unde s-au prăbușit camionul. Am aprins o candelă și am vopsit crucea înainte de comemorare, că se exfoliase vopseaua. Acolo au murit niște eroi la datorie și acolo, la troița ridicată în cinstea lor, am pus drapel. Dar nu știu ce persoană rău intenționată fură de fiecare dată drapelul. Ce să facem, cui să spunem? Nu poate să vină cineva să păzească acolo!” – ne-a mai spus socrul caporalului Petre Cristian Toader.
Citește și La trei ani de la tragedie, ancheta încă stagnează la Parchetul Militar / Rudele militarilor morţi la Valea Urdii cer să se facă lumină
Citește și Să râdem, ca să nu plângem! Ministrul Leş, despre tragedia de la Valea Urdii: de vină au fost… forţa centrifugă şi absenţa disciplinei în trafic
Citește și Ancheta în cazul militarilor morţi la Valea Urdii nu s-a finalizat nici după un an şi trei luni