Medicul chirurg şi profesorul universitar Dan Gavriliu s-a născut la 26 aprilie 1915 la Brăila și a decedat la 4 noiembrie 2012, la venerabila vârstă de 97 de ani. A absolvit liceul I.C. Brătianu din Pitești în anul 1933, ca şef de promoție. Tatăl său, Ioan Gavriliu, profesor de fizică şi chimie la Brăila şi apoi la Piteşti, îl voia diplomat şi, cum el considera că un viitor ambasador nu ar putea fi decât suplu, l-a obligat de mic să facă gimnastică. La 12 ani, pe lângă învățarea limbilor franceză, engleză și germană era capabil şi de 150-200 de flotări. A trecut apoi la tir, la scrimă, la înot (va ajunge campion regional), la ski şi la tenis.
În 1947 devine cel mai tânăr medic primar chirurg din România
După absolvirea liceului piteștean, Gavriliu s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti pe care o termină în 1941. Între 1943 și 1946 este chirurg secundar prin concurs la Spitalul „Eforiei Civile” din Bucureşti. În 1947 el devine cel mai tânăr medic primar chirurg din România. În 1953 este numit şef de lucrări la Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1966 şef al Clinicii de Chirurgie a Spitalului „Carol Davila” şi conferenţiar prin concurs al Facultăţii de Medicină din Bucureşti. În 1971 obţine titlul de doctor docent şi în 1973 este numit profesor prin concurs la Facultatea de Medicină din Bucureşti, iar în 1978 devine profesor şi şef al Clinicii de chirurgie a Spitalului Universitar din Bucureşti. După pensionare predă în continuare ca profesor de chirurgie generală la Universitatea UNEX-AZ (1992-1995), la Facultatea de Medicină a Universităţii Ecologice şi, din 1996, profesor consultant la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) din Bucureşti. În anul 1973 este ales membru al Grupului de Gastroenterologie şi al Societăţii Internaţionale de Chirurgie din Bucureşti şi, tot în acelaşi an, devine membru fondator al Colegiului Internaţional de Chirurgie Digestivă Superioară.
A predat la Universitatea din Minnesota și la Royal College of Surgeons of England
Deosebit de apreciat în străinătate ca profesor şi chirurg, Gavriliu a fost visiting professor la Universitatea din Minnesota (S.U.A.) și la Royal College of Surgeons of England, Leeds, Anglia, membru onorific al Asociaţiei Panamericane de Schimburi Internaţionale şi membru al Academiei de Chirurgie din Paris etc. În anul 1991 obţine titlul de membru emerit al Academiei Române de Ştiinţe Medicale şi „Cavaler al meritului Republicii Italiene” pentru merite deosebite în perfecţionarea medicilor chirurgi. Dan Gavriliu este cel mai mare chirurg român al căii digestive superioare şi una din somităţile mondiale în această specialitate, fiind invitat la numeroase congrese internaţionale cum ar fi la cele de la Moscova, Paris, Roma, Viena, Trieste, Amsterdam, Copenhaga, San Francisco, Toronto, Madrid sau Ierusalim. A fost vicepreşedinte şi chairman al multor congrese internaţionale şi decretat în câţiva ani „number one” mondial al chirurgiei esofagului. În acelaşi timp el este titularul unor importante brevete de inventator în practica chirurgicală. Celebritatea i-a fost adusă de un procedeu nou de înlocuire a esofagului cu tub gastric, cunoscut în practica mondială sub numele de „Procedeu Gavriliu I” şi „Gavriliu II”. Tubul gastric este confecţionat din marea curbură gastrică, după splenoctomie în hil şi mobilizarea cozii pancreasului (Gavriliu I). Dacă la marea curbură se adaugă pilorul şi primii 3-4 cm din duoden se lungeşte tubul gastric (în cazurile unde este necesar un grefon mai lung), obţinându-se astfel procedeul Gavriliu II. Aceasta a fost posibil datorită descoperirii de către Gavriliu a unui „trident vascular” provenit din artera gastroepilorică dreaptă, aproape de originea ei pentru a permite irigarea pilorică şi duodenală. Procedeul doctorului Gavriliu pentru înlocuirea esofagului este cel mai performant, fiind aplicat în toată lumea. Numai în România, în cele peste 1.500 tuburi gastrice, multe pentru cancer esofagian, pe care le-a efectuat, nu s-a înregistrat niciun deces postoperator, Gavriliu găsindu-se în fruntea statisticilor mondiale. De asemenea, el este autorul şi a altor procedee originale sau de perfecţionare a unor procedee clasice cum ar fi: gastrostomia minimă cu guler peritoneal, pentru alimentarea minimă în neoplasmele inoperabile şi în stări de cahexie avansată, tripla operaţie pentru achalazia cardiei, piloriplastia extra-mucoasă anterioară în cazul hipertrofiei pilorului, când aceasta constituie un obstacol în tranzitul duodenal şi altele.
Lucrări de referință mondială în chirurgia esofagului
Printre lucrările de referință la nivel mondial ale profesorului amintim „Chirurgia esofagului”, Bucureşti, 1957, „Patologia esofagului”, Bucureşti, 1974, „Bolile esofagului”, Bucureşti, 1964, „Aspects of aesophageal surgery”, Statele Unite, 1975, „Urgenţe medicochirurgicale”, vol. I-II, Bucureşti, 1950-1954, „The craft of surgery”, Boston, Statele Unite, ediţia I – 1964, ediţia II – 1970, „Depistare şi diagnostic în cancer”, sub redacţia O. Costăchel, Bucureşti, 1973, „Nouveau traite de technique chirurgicale”, Paris, 1968, „Chirurgia delle stenosi cicatriziali dell esofago”, Padova, 1971, „Trattato di tecnica chirurgica”, vol. VII, Padova, 1982, „Surgery of the oesophagus”, Edinburgh, Londra, Melbourne, New York, 1968, „Colour atlas of gastrointestinal surgery”, Padova, 1989, „Surgery of the upper gastrointestinal tract”, Londra, Glasgow, New York, 1994 sau „Cancers de l’oesophage et du cardia”, Paris, 1995. M.I.
0 Comentarii