A spus-o chiar el, Caius Iulius? Altcineva care l-a luat drept model? Poate un oarecare ce ținea să-l egaleze în celebritate?
Cuvintele le-am citit prima dată în formă de lozincă, afișată deasupra portretului unui tânăr profesor de istorie din Pitești, în odaia lui de burlac. Azi el e un bătrân pensionar care rar iese din casă. Dar are în biblioteci un șir de volume de versuri și două cărți de istorie, care ar fi putut deveni celebre dacă instituțiilor culturale nu le-ar fi fost teamă să se angajeze într-o asemenea discuție. Autorul susține, nici mai mult nici mai puțin, pe bază de documente analizate în calculator, că Adam și Eva vorbeau în limba română, Maica Domnului s-a născut la Craiovița și Iisus Hristos a venit pe lume la Stânișoara. Poate vă mai aduceți aminte de el, este intelectualul rebel, respins de cler, dar și de tagma istoricilor, profesorul Tudor Diaconu.
A doua oară am auzit expresia din gura unui inginer specialist în viticultură și vinificație, Boris Vasiliu. Se referea la un elev pe care îl cunoscuse în cartierul Mărășești. Uimit de gândirea acestui copil, spunea, pentru cine vrea să-l asculte, că va ajunge un Cezar sau nimic.
Pe Cezar nu l-am avut elev la clasă. Dar știți cum e cu școlarii excepționali: stârnesc curiozitatea și interesul de a-i cunoaște și înțelege în primul rând din partea profesorilor.
Politicos, respectuos, colaborator, dar nesupus. Adică nu puteai să-i impui nimic. Nici lecturi, nici documentări, nici autori, nici lucrări care nu-i conveneau. Dimpotrivă, cerea ajutorul de câte ori simțea că are nevoie de o recomandare, de o orientare, de o completare. Nimic mai mult. Refuza ideile de-a gata. Se îndârjea să afle singur adevărul. Matematică. Informatică. Cultură generală cât putea să încapă. Filosofie, istorie, literatură. Iubiri nenumărate. Nesfârșite. Idile după idile. Cum să-i mai rămână timp și să-i scrie poezie? Lider în cenaclul literar al elevilor și studenților din Pitești, poate cel mai eficient din câți au trecut pe aici.
Lider. Neoficial. Investit de colectiv. Prieteni nenumărați. Băieți. Fete. Din generație. Ba și mai mici, și mai mari. Este timpul experiențelor fundamentale. Vrea să afle, vrea să știe tot. Cu riscuri asumate. Hotărât să plătească. Dacă e cazul, cu durere. Cu suferință… A plutit în gol, la modul real. De pe un bloc cu patru etaje. A scăpat întreg. Ce va fi gândit în clipita aceea cât a trecut de la streașină până la pământ? Oare va fi învățat că întotdeauna curajul trebuie măsurat? Se pare că da. Nu mai experimentează fără șanse. Dar încă multă risipă de energie. Însă scopul este foarte concret: să fie de folos.
Politehnică. Inginer. Selectat pentru cercetare. Industria de automobile. Sectorul de concepție. Atelier – caroserii. Cu ce naiba ar putea el să se detașeze ca să inoveze sau să inventeze la o caroserie de automobil? Susține că încă nu s-a spus ultimul cuvânt…
Dar nu este el, Cezar al nostru, omul care să încapă într-un atelier de concepție, fie și de caroserii… Timpul rămas de prisos îl cheltuie cu folos. Iar scopul lucrării sale neremunerate în comunitate înseamnă mai puțină durere, mai puțină suferință. Dacă se poate, o picătură de fericire. Cezar îi ajută pe cei în nevoie să se despovăreze mărturisindu-se.
Dar el? Nu știu dacă își va putea găsi vreodată locul în lumea asta a noastră. El e făcut din plămada și aluatul marilor misionari, rebeli, conducători, pacificatori, predicatori, vestitori, frumoși și nebuni ai timpurilor de răscruce. Poate fi unul din tinerii care ne trebuie azi urgent, dar și pentru viitor. Dacă nu s-ar lăsa și el corupt, cumpărat, vândut, derutat, înșelat, șantajat, îmbătat de putere, setos de avere. Sper să se țină de-o parte de aceste ispite.
Da, Cezar este o realitate. Vă pot face cunoștință cu el. Puteți să-i strângeți mâna. Să-l priviți în ochi. Este o raritate, de altfel, în generația lui, pe care o considerăm pe nedrept pierdută. Dar chiar dacă n-ar fi apărut decât în vis, tot ar fi meritat să bântuie prin gândurile noastre. Un simbol, o dorință, o speranță. Sperați, oameni buni, ce altceva ne-a mai rămas?
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii